Iubire ratata

Miroase a lumanare in camera racoroasa. 

E mijlocul lui octombrie, un octombrie portocaliu, cu forma de gutuie coapta si miros de ceara. Nu stiu ce sa fac cu restul de octombrie...pana azi, m-am minunat de el zi de zi, tarsindu-mi picioarele printre frunze. Rest de octombrie...iti amintesti cand ai vazut prima veverita? Erai sigur ca veveritele trebuie sa fie mai mari. Cat de mari? Nu stiai, dar sigur nu atat de mici !! Te-ai si suparat un pic. Nici greierii pe care i-ai vazut cateva luni mai tarziu, la tara, nu trebuiau sa fie atat de mari, ci muult mai mici. Incepuse sa ma amuze sa descopar lumea cu tine, sa o reasez in sufletul tau in marimile si formele potrivite. 

Curios cum vedeai tu lucrurile… 

 "Da-mi un cuvant, un cuvant pe care sa-l car cu roaba!" mi-ai cerut odata. 

Era sfarsit de august atunci….de parca ar mai conta. Un cuvant pe care sa-l cari cu roaba!….Hmmm!!! Ce cerere mai e si asta?! Venind insa din partea ta, nu mai ma mira atat de tare. M-am purtat firesc, am continuat sa merg incet prin aerul cald impregnat de mirosul pielii tale, m-am purtat de parca as fi stiut dintotdeauna ce este un cuvant care poate fi carat cu roaba. 

Am tras cu coada ochiului spre tine, sa vad daca mai ai rabdare cu mine sa gasesc un cuvant numai bun de carat cu roaba. Studiai ca un copil o frunza cazuta pe jos, una pe jumatate ingalbenita si pun pariu ca atunci ai aflat ca frunzele cad si fara sa fie moarte cu totul. Sau poate stiai dintotdeauna totul despre lucrurile astea, insa iti placea sa ma uimesti, da, chiar s-ar putea sa fie asa, imi amintesc cum izbucneai in ras aratandu-ma cu degetul: "Rasul, uite rasul!" "Care ras", ma incruntam eu. "Rasul tau, ai un ras aparte, un zambet de Nica prins la oala cu smantana". "Aha", am zambit eu. Se poate. Mi se mai spusese asta. 

 Nu stiu ce sa fac cu restul de octombrie. 

Atunci nu am gasit un cuvant pe care sa il cari tu cu roaba. Ti-am sugerat cateva: strugure, pamant, cometa, bizon, azbociment si altele. Niciunul nu parea demn de roaba ta. 

 A trecut ceva vreme de atunci. Calma, plata, fara ganduri, fara ploi, fara nimic. Fara intrebari, fara veverite si greieri si frunze care sa ne intrige. 

 Si deodata simt frigul din camera, mirosul de gutui coapte si de ceara. Nicaieri, in casa si pe-afara, aerul nu mai miroase a tine. A piele de copil. A trecut ceva vreme fara tine. Am gasit insa cuvantul de carat cu roaba. 

Unde sa ti-l trimit?...