miercuri, 7 decembrie 2016

Cartile lui Vladi

Gloria

Vladi iubeste povestile. Are o mica bibioteca in mansarda lui si in curand va trebui sa mai incropim niste rafturi pentru cartile lui.  Pana acum i-am citit noi, in fiecare seara. De ceva vreme, citeste singur. In unele seri il rog sa stinga lumina si el imi raspunde ca mai vrea sa citeasca doua pagini! Este un sentiment indescriptibil, nu-mi vine sa cred uneori ca a crescut mare, ca are o biblioteca a lui care se mareste repejor, ca citeste singur si participa la scoala la clubul de lectura, ca iubeste si apreciaza cartile...Mandra de el. 

Unele dintre cartile lui au fost descoperiri si pentru mine, mi-au placut tare mult. Le recomand din toata inima-sunt daruri minunate pentru copiii din familiile voastre. Imi vin in minte acum Iepurele de catifea, Calatorie prin ierburi si lumina sau Sylvester si pietricica fermecata, Povesti la telefon, seria cu ursuletul Paddington si altele. 

In curand, li se va alatura Gloria si unicornul magic. Nu o avem inca, insa il vom ruga pe Mos Craciun sa o adauge in sacul lui. 

Cartea este semnata de Ana Nicolescu, Miruna Margarit, Laura Frunza, Tili Nicolae, Monica Popescu. Ilustratiile superbe sunt semnate de Ema Stanca Macovei
Pe Ana si pe Miruna le cunosc, au locul lor in sufletul meu, le apreciez si le admir si le sunt alaturi!




Daca puteti, luati copiii si mergeti la lansarea cartii maine seara, 8 decembrie, la Park Lake Mall. Daca nu ajungeti, comandati cartea aici si bucurati-va alaturi de copii de o carte frumoasa cu adevarat, o carte terapeutica, o carte scrisa cu inima de niste femei minunate.

Un procent din vanzari merge catre Asociatia Unu si Unu.

Ce facem in 2017?

In curand, incepe un nou an, o noua fila a vietii noastre. Ne imaginam tot felul de lucruri, speram ca vom fi mai buni, mai linistiti, ca ni se vor intampla toate cele dorite si inca neintamplate. Unora chiar li se vor intampla. Stiti cui? Celor care isi cunosc cu limpezime obiectivele, care stiu nu numai ce isi doresc, ci si ce au de facut pentru a ajunge acolo.

Propun sa ne folosim de aceste ultime zile ale lui 2016 pentru a incetini motoarele, pentru a savura linistea si simplitatea (avem tendinta sa ne supraglomeram, sa ne suprasaturam mintile si sufletele cu informatii balast) si pentru a pune pe hartie ceea ce ne dorim de la noi si de la viata noastra in 2017.

Iata cateva idei care pot ajuta:

🎄O idee de afacere/site/brand/blog
Pe principiul "nu pune toate ouale in acelasi cos", cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa aiba un plan B sau pur si simplu o activitate subsidiară, care să nu interfereze cu jobul principal si care, ideal, să aducă venituri și satisfactie sufleteasca. Am văzut anul acesta prea multi oameni care au ramas fara job si fara bani, prada disperarii si fricii. 

Chiar daca credeti ca nu va pricepeti la nimic altceva, lasati ideea sa pluteasca acolo, sa existe la nivel de intentie si dorinta. Veti vedea diferenta. Totul pleaca de la o pura intentie, insa multi oameni renunta pana si la asta, atat de neincrezatori sunt in sansa lor si in magia universului.

🎄Închiderea datoriilor/economisire
Sau si una si alta. Recomand pentru inspiratie cartea "Cel mai bogat om din Babilon". Si 10 euro daca economisiti la fiecare salariu, va fi un progres remarcabil. De mare ajutor sunt si tehnicile de vizualizare-cum voi fi si cum ma voi simti cand voi fi "curat" financiar? Cand este cel mai realistic moment sa ma simt asa? Ce pot face? De unde pot taia, ce pot adauga, ce pot vinde, ce alt job ar fi mai potrivit pentru mine? Cum sa fac? La fel, aceste intrebari si intentia sunt deja un capat de pod, un start bun, nu va necajiti daca raspunsurile nu se arata imediat si nici nu va lasati sa alunecati in scenarii negative. Da, stiu, suntem buni la astea, dar NU de data asta. Daca tot vorbim de scenarii, lasati fantezia sa teasa scenariile care sunt pe gustul vostru. Imaginatia este libera, neingradita, nu va puneti contra aiurea, caci, credeti-ma, nu stiti ce pierdeti. 

🎄O retea largita de cunostinte si prieteni
Stiu ca tendinta este sa ne izolam, sa devenim din ce in ce mai retrasi si solitari-poate este modul in care ne protejam, aparent, de rani, insa....omul nu este facut sa fie singur. Pentru a reusi si a ne simti bine avem nevoie de o comunitate, avem nevoie de oameni. Pentru a iesi uneori din capcanele stramte ale propriilor minti, avem nevoie de puncte de vedere diferite, de incurajari, de admiratie, de prietenie. Ne-am putea oare largi, strategic, cercul de cunostinte? Am putea face curatenie in contacte si iesi apoi sa cunoastem oameni noi? Ce am putea face mai exact? Cum se intretin contactele? Ne sunt clare beneficiile? Ce oferim intr-o relatie, ce cautam intr-o relatie? Cum pot ramane mereu cald si gata de ajutor pentru contactele mele? Unii avem nativ acest dar, de a socializa si a intretine/extinde frumos relatiile, insa altii realmente avem nevoie de un manual ori de modele. Nu ma pot abtine sa nu fac trimitere din nou la carti. Vezi aici si aici


🎄 Găsirea unei practici spirituale care să ni se potrivească
Si aprofundarea ei, transformarea ei in stil de viață. Mă gândesc adesea cât de pașnică ar fi viața pe pământ dacă am respecta doar cele 10 porunci. Să nu ucizi. Punct. Să nu minți. Să nu poftești casa/nevasta aproapelui. Să îți tratezi cu respect părinții etc. Toate cele la care vă puteți gândi ar fi simplificate, curate, descătusate de straturi iluzorii, de inutil, de complicat. Revenind la o practică spirituală, cred că adoptarea uneia poate să ne centreze și să ne dea o direcție, ne poate introduce într-o comunitate cu țeluri comune. Fie că ne apropiem de ortodoxism si căutăm să aprofundam, că studiem budismul ori kabbalah, catolicismul ori karma yoga, cum face Loredana, meditatia transcendentala ori sahaja yoga-orice este mai bun decat nimic. "Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are de oxigen" -dr Alexis Carrel
Mie îmi spunea bunica în copilarie să mă tem doar de doua categorii de oameni- de cel care nu stie fluiera ori ingana niciun cantec la drum lung si de cel fără Dumnezeu. Nu prea înțelegeam atunci ce spune, însă acum știu și îi dau dreptate. 

🎄 Cumpără experiențe, nu lucruri
Am constatat în week-end-ul trecut că aproape nu mai am ce vorbi cu o veche amică pentru că este blocată, efectiv blocata de un val de dorințe materiale. Orice achiziție generează alta. Îi mergea gura continuu numai și numai despre ce si-ar mai cumpăra. A, si pana isi lua tot ce isi dorea, totul era naspa. Mancarea, ninsoarea, turistii, eu si copiii etc. Totul. Ghetele alea, dacă mi le iau, vad eu cum fac. Imi va trebui si o rochita, ca nu merg cu orice. Si m-am saturat de puloverele mele din anii 80, am vazut unele cu fir auriu, cum se poarta acum. Cand imi intra banii, pun deoparte sa imi fac blefaroplastie, ma enerveaza pleoapa asta. Si ai vazut santul asta? Am sunat la o clinica, pot sa fac injectii cu botox. Si eu visez unele lucruri si le si cumpar, insa nu imi sta capul numai la ele si mai ales, nu vorbesc numai si numai despre ele. Am obosit ingrozitor ascultand-o. Are aproape 40 de ani...parca valul asta nestavilit de dorinte este mai potrivit pentru o adolescenta in formare, dornica sa impresioneze, sa iasa in lume....La 30-40 de ani, ar cam trebui sa ai o garderoba, sa stii ce iti place, ce iti vine bine, sa iti poti conduce viata cu toate aspectele ei (ei ii gateste, spala, calca mama)....Pentru anul viitor, un deziderat bun ar fi si acesta-mai putine lucruri materiale si mai multe experiente. Unele se cumpara/mijlocesc  cu bani, altele nu. Va doresc multe experiente noi, multe amintiri din care sa invatati despre voi si despre cei din jur, sa va clatiti ochii, sa va extindeti constiinta si sa va imbogatiti in interior. 


🎄Remodelare corporală
Pentru cine are kg în plus, un obiectiv pe 2017 poate fi să arate din nou bine. Dieta-minune, mai multă mișcare-mers pe jos, post, antrenament la sala, sport cu tutoriale youtube, orice este binevenit. Chiar daca nu crezi ca vei avea rezultate, ce pierzi daca faci ceva concret? Si cei slabi isi pot mari tonusul, isi pot defini musculatura, isi pot mari rezistenta la efort. Eu ma intreb uneori-daca ar fi razboi, cat de rezistenta si elastica as fi? Mi-as putea duce copiii in brate? As putea merge zile si nopti pentru a-mi salva viata? As putea sa ma strecor, la nevoie, pe o fereastra mica? Cat de mobila, elastica sunt? Da, stiu, am imaginatie bogata!
Ma uit acum la un serial foarte fain, Silicon Valley-sunt casatorita cu un programator care seamana bine, chiar si fizic, cu personajul principal din film, Richard, asa ca regasesc cu placere si amuzament multe situatii familiare. In acest film, un business-angel, Peter Gregory, moare de la mersul pe jos...nu mersese niciodata pe jos...In realitate, actorul care il intruchipa pe Peter Gregory a decedat din cauza unui cancer la plamani. 


Cum si eu caut inspiratie, las lista deschisa sa contribuiti cu idei. 
Imi doresc un 2017 bogat in experiente, calatorii, proiecte si prieteni toate in timp ce ma simt ca acum-linistita si echilibrata. 




luni, 5 decembrie 2016

Draga fetita,

Draga fetita,

Tie Mos Nicolae iti va aduce o papusa cu ochi mari, albastri ca cerul si parul roz. 
Am ales-o asa, ca sa te invete sa fii limpede si senina, dar si indrazneata si curajoasa. 
Imi place sa cred ca ai cam varsta fetitei mele. O cheama Miruna pe fetita mea, are trei ani si iubeste jucariile. Oricand te vei intalni cu ea, ea va avea in manute ceva. O jucarie mai mare ori mai mica. Niciodata manutele ei nu sunt goale, nici pe strada, nici la masa, nici in pat, la somn. 

Draga fetita, imi place sa imi imaginez ca ii vei da acestei papusi un nume potrivit si ca vei gasi in ea o mica prietena, careia sa ii incredintezi secretele si visele tale. 
Iti trimit cu aceasta papusa si dragostea mea si a fetitei mele. Sigur te-am iubi daca te-am cunoaste si in tine, fetita mea ar putea gasi o prietena. 

Iti dorim sa cresti frumos, inconjurata de dragoste si frumusete!

Andreea&Miruna





Multumiri pentru oportunitate, Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei si tie, Ana!

duminică, 4 decembrie 2016

Am primit mail de la Mos Nicolae! (P)


Eram la Brasov cu copiii, ii pregateam pentru somnul de dupa amiaza, cand am deschis mail-ul pe telefon. Probabil am facut ochii mari, caci Vladi m-a intrebat imediat ce citesc. Incredibil, a fost tot ce am putut spune. Hm, asta ai spus si la masa cand a inceput sa ninga cu fulgii aia mari, a marait Vladi la mine. Fusesem cu telecabina sus pe Tampa, ne leganase vantul bine de tot, apoi am coborat infrigurati si flamanzi si ne-am oprit direct in Bistro de l'Arte, la cea mai buna masa din tot bistro-ul-cea de la care ai vedere spre P-ta Enescu. Frezii colorate pe masa, manusi si caciuli ude, muzica in surdina si afara tocmai incepuse sa ninga cu fulgi mari, pufosi. Simteam ca ametesc de bine ce era, asa ca da, posibil sa imi fi scapat un incredibil de frumos....:-) 

Vladi si Miruna la Bistro de l'Arte

De data asta, primisem un mail de la Mos Nicolae. Incredibil, stiu. Asa am zis si eu. Ei bine, Mos Nicolae m-a poftit sa imi las pe 5 decembrie ghetele lustruite la Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei si sa ma intorc sa le iau pe 6 decembrie pline cu daruri. Incredibil, stiu. Am mai zis? Ok, pentru ca si Vladi a zis cam acelasi lucru: nu cred asa ceva! Mos Nicolae scrie mail-uri? Vreau si eu mail! A primit scrisoarea mea? De ghetele mele n-a zis nimic? O sa iti mai aduca si acasa ceva? Abia l-am adormit. Sper in secret ca imi va lasa ceva si in ghetele nr 2, cele de acasa.....

Pentru ca mailul Mosului era cat se poate de clar, pe 5 decembrie am sa ma duc la Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei cu ghetele lustruite si le las in zona de pop-up de la etajul 1 a Centrului Comercial Auchan Drumul Taberei. Stiti ceva? Zilele trecute am vazut intr-o librarie in Bucuresti papusile Aradeanca, papusile copilariei mele. La Brasov, intr-o vizita, gazda noastra i-a dat Mirunei o astfel de papusa sa se joace cu ea. Luni am sa ma opresc sa cumpar o papusa pe care am sa o las langa ghetele mele. Il rog pe Mos Nicolae sa o ia si sa o ofere unei fetite. Stiu ca asa va face, nu ma va refuza. 


Imi place la nebunie sa primesc, insa si sa daruiesc. Acum doi-trei ani, am trimis unei fetite din Jaipur, India o papusa blonda. Fetita si papusa sunt nedespartite. Primesc uneori poze cu ele doua si mereu, cand le privesc, imi simt inima inundata de caldura si bucurie. Poate cu fetita si papusa pe care o voi lasa langa ghetele mele nu voi primi poze, insa imi voi imagina bucuria ei. Ori de cate ori voi purta ghetele rosii pe care le parchez luni seara la Centrul Comercial Auchan, imi voi aminti de acest lucru si voi simti bucurie si caldura. 


Stati pe aproape, am sa va arat poze. Ce credeti ca imi va aduce mie Mosul? Sper ca nu o nuielusa!


Multumesc, Ana


miercuri, 30 noiembrie 2016

Sunt mijlocie, deci echilibrata



Kris Radish si Cliff Isaacson, in cartea lor Influenta ordinii nasterii sustin (nu numai ei, de fapt) ca faptul ca esti copil unic, fratele/sora mai mare, mijlociul sau mezinul isi pune puternic amprenta asupra caracterului tau. Prima oara am auzit despre asta de la psihologul Anda Pacurar.

Eram la un workshop si ea ne-a cerut sa ne grupam in echipe. O echipa era formata din copii unici, alta din frati mai mari, alta din mezini, alta din mijlocii. Cu totii aveam de pregatit o petrecere cu un buget dat. Apoi, am prezentat modul in care am ales sa se deruleze petrecerea si modul in care am organizat-o. Ceea ce a rezultat a fost grozav, practic se verificau rezultatele studiilor psihologice care spuneau in felul urmator: primul nascut are calitati de lider, este realist, organizat, pragmatic, atent la detalii, eficient. Este perfectionist si ii displac surprizele. Mijlociul este maleabil, adaptabil se intelege bine cu toata lumea, generos si impaciuitor. Are reale aptitudini de negociator, cu atat mai mult cu cat nu agreeaza conflictele. Analizeaza lucrurile din mai multe puncte de vedere si ia in calcul si ce ar putea merge bine si ce nu, venind cu planuri de rezerva. Mezinii sunt sociabili, prietenosi, se integreaza usor, le place sa riste, dand uneori dovada de lipsa de maturitate, se plictisesc repede, au nevoie de multa atentie.Va ramane mereu un pic copil. Cam dezorganizat, obisnuit sa depinda de altcineva. Copilul singur la parinti este matur, echilibrat, constiincios, isi asuma responsabilitati. Fiind unica speranta a parintilor lui, el trebuie sa reuseasca. Poate fi egoist, nefiind obisnuit sa imparta nimic-camera, jucariile, banii de buzunar sau afectiunea parintilor. Mai multe aici

Atunci cand se formau echipele, imi amintesc ca eu si un baiat, V., am avut momente de ezitare, lucru care a atras atentia psihologului-cum adica, voi nu stiti al catelea sunteti nascut? Mda, pai stiu, dar soarta a vrut sa joc toate rolurile in viata mea de copil-am fost mezina, nascuta la 4 ani dupa fratele meu, Dan. Am jucat rolul acesta cativa ani. Apoi, parintii au divortat. Dan cu tata, eu cu mama. Inca cativa ani, copil unic. Apoi s-a nascut sora mea, asa ca m-am trezit copilul mai mare. Peste ani, ne-am reunit, eu devenind mijlocia, intre Dan si Cristina, fratii mei….Asa ca se explica ezitarea mea initiala. La V. situatia era un pic comica-avea 20 de ani cand s-a nascut fratiorul lui, despre care spunea ca este “cantitate neglijabila”, deci el intra in echipa unicilor sau a fratilor mai mari?

Desi uneori, la prima vedere, greu poti gasi, ca si copil, avantaje in divortul parintilor, iata, ca peste ani, se reliefeaza tot felul de beneficii insemnate. Rolurile pe care le-am jucat, intai ca mezin primii ani din viata, apoi alti cativa ani copil unic mi-au adus o baza emotionala sanatoasa, afectiune, libertate si atentie. Rolul de copil mai mare, incepand cu varsta de noua ani - m-a responsabilizat, m-a maturizat, mi-a dezvoltat spiritul pedagogic si matern, si acum, de ce nu, terminand in echilibru, ca si mijlociu, capabil sa inteleaga toate taberele si sa medieze intre ele.

De curand, mi-a spus cineva in pauza unui curs ca simte ca am in mine un nucleu echilibrat si puternic-iata acum si geneza lui…Asa mi-am amintit de jocul propus candva de Anda, cu impartirea pe rolurile din familie.

Inteleg ca mai este o carte interesanta pe acest subiect: Ordinea nasterii. Ce spune pozitia din familie despre caracterul tau, Linda Blair. Nu am citit-o, insa daca o gasiti si aflati detalii interesante, povestiti-mi si mie.

Voi ce rol jucati? Ce v-a adus, cu bune si rele? Credeti ca este importanta ordinea aceasta, adica ne ampreteaza atat de puternic felul de a fi? Am in minte pe cineva drag, copil unic, nascut si la oarece etate a parintilor, rasfatat si obisnuit sa primeasca totul usor. Eram cu toii in casa unui prieten si taiam un pepene. Unicul nostru a decupat frumos miezul cu aerul cel mai firesc din lume si se pregatea sa il savureze, in timp ce noi ne uitam perplecsi. Imi amintesc ca l-am aparat atunci, intelegand brusc ca omul toata viata lui primise miezul rosu, fara samburi...Nu era rau intentionat sau bruta egoista cum ii tipau prietenii nostri, ci doar...copil unic. 

Prietenii pot tine loc de frati mai mici sau mai mari? Pana in ce punct? Adica, ce nu te invata fratii, te pot invata prietenii, cum s-a intamplat in povestea pe care v-am spus-o? 

Imi mai amintesc de I., o alta prietena, careia i-am oferit intr-o seara de iarna o portocala. Ea una, eu una. Mi-a spus mai tarziu ca a fost prima portocala din viata ei pe care n-a impartit-o cu nimeni, mai ales cu sora ei, asa cum se intampla in familie. Si nu pentru ca nu aveau doua portocale, ci pentru ca asa fusese educata. 

Acum ma intreb-oare eu am reminiscente puternice din perioada mea de unic? ...sau ma activez pe roluri, in functie de contexte? Stiu doar ca nu imi trecuse prin cap sa desfac doar o portocala...si sa o impart!

PS Mie, rolurile jucate mi-au adus si o doza sanatoasa de egoism. :-)

marți, 29 noiembrie 2016

Idei despre fericire

Cat s-au copt la cuptor cele patru felii de dovleac (servite cu scortisoara, nuci si miere) am ras cu Sophie Scott, apoi am mai cercetat putin fericirea. 

Cautatori inascuti de placeri, suntem fericiti cand suntem in flux, cand suntem impreuna cu alti oameni, cand suntem activi, cand facem sport ori sex, cand ne concentram asupra celor iubiti, cand invatam ceva nou ori ajutam cuiva etc. 

Cat de priceputi suntem sa ne sporim fericirea? , intreaba Nancy Etcoff, cercetator in stiinte cognitive. Eu una incep sa ma pricep din ce in ce mai bine. Cred ca merge mana in mana cu autocunoasterea, cu acea cunoastere de sine care vine din observare si experimentare directa, din intrebari, din trait. Multi credem ca stim despre noi, insa, in realitate, pusi in fata unor situatii diverse, reactionam in feluri care ne bulverseaza si care nu se potrivesc cu ce credeam despre noi...Cum am putea fi priceputi deci la a ne spori fericirea daca nici nu ne cunoastem? Genele noastre joaca si ele un rol in fericirea noastra, insa procentul este cam de 50%, spun specialistiii. Restul, sta in puterea noastra. 

O problema majora care, poate a sporit nefericirea noastra, spune ea, a fost concentrarea noastra pe eu, nu pe noi, ori noi suntem fiinte interconectate, avem nevoie unii de altii. "Singuratatea nu este un lucru obisnuit pentru oameni", sustine Nancy Etcoff. In paranteza fie spus, aceleasi adevaruri le sustine si Cabala-vorbim despre NOI, despre unitate si conexiune, ca si cale de a ne salva si de a creste, nu despre EU care ramane solitar si in mizerie.


Oamenii în mod deosebit sunt fiinţe imitative. Imităm aproape din secunda când ne-am născut. Acesta este un copil de trei săptămâni. Dacă scoţi limba spre el, copilul va face la fel. Suntem fiinţe sociale de la început. Chiar şi studiile de cooperare arată că la cooperarea dintre indivizi se aprind centre ale recompensei în creier. O problemă pe care a avut-o psihologie e că, în loc să privească această intersubiectivitate... sau importanţa creierului social la oamenii care vin pe lume neajutoraţi şi au nevoie enormă de celălalt...ei s-au concentrat asupra sinelui şi stimei de sine, nu relaţia eu-altul. E mai mult "eu", nu "noi". Şi cred că a fost o problemă majoră care e contrară biologiei şi naturii noastre şi nu ne-a făcut deloc mai fericiţi.

Despre trairile negative spune ca sunt foarte puternice. Practic, pentru o singura remarca negativa trebuie sa venim cu alte cinci pozitive, pentru a-i contracara efectul. 
Urmariti-o pe Nancy Etcoff:


video

Mini colectie de experiente care ung sufletul

Citisem mai demult povestea unei doamne care avea peste o suta de ani. Fusese intrebata care a fost secretul longevitatii ei si ea spusese ca indiferent ce s-ar fi intamplat, ea a cautat sa aiba parte de minim trei experiente care "sa o unga pe inima". 

Tare mi-a placut expresia si tare mai imi place sa imi simt si eu inima unsa cu tot felul de experiente. Deja doua lucruri mi-au uns mie inima azi, pana la ora aceasta. Vladi de dimineata, cand a iesit din casa sa mearga la scoala, a respirat adanc si a zis: ce frig bun! Educatia mea da roade, ii invat sa iubeasca si sa accepte toate anotimpurile, cu firescul si desfasurarea lor de forte. El iubeste iarna, iubeste Craciunul mai mult decat oricine in casa noastra.

A doua experienta mi-a uns inima chiar adineauri, inca picura miere in sufletul meu:
Cami, doamna care ne ajuta la curatenie, vorbeste cu infinita tandrete florilor mele. Cum a urcat sa se schimbe, a dat cu ochii de leandrul adapostit in casa. Mai, frumosule, cat te-ai inaltat tu! Ce mare ai crescut! Apoi a mutat o floare sensibila de pe pervaz-ia uite, tie nu iti place curentul, ai frunzele reci, frumusete! Si ce de boboci, ai sa faci flori albe, asa-i? Si tu ai inflorit, bravo! Si tot asa. 

Am toate florile inflorite sau imbobocite, cred ca toate se scalda in caldura si iubirea acestei inimi care le dragaleste asa, o data pe saptamana!


Să învelești ziua care urmează
într-o rugăciune
fie ea și simplă
la mulți ani să fim sănătoși bună ziua
să aperi ziua subțire de ce i s-ar putea întâmpla rău
să nu se rupă
să nu se lovească să nu se lovească să nu se lovească.
Să te învelești într-o rugăciune
fie ea și simplă ca bună ziua
ca-ntr-un costum de super(wo)man.
Să te ascunzi într-o rugăciune ca-ntr-un buncăr.
Să te ascunzi într-o carte ca-ntr-o rugăciune
să te ascunzi într-o dragoste fie ea și sfâșiată
fie ea și neîncepută
ca-ntr-o carte
ca-ntr-o rugăciune.
Ioana Pârvulescu/ Super(wo)man

luni, 28 noiembrie 2016

Mosilor, iată câteva idei de cadouri

Vladi (băiețelul meu, 7 ani) ne întreabă des câte zile mai sunt până vine Mos Nicolae :-)

Îmi place să fac cadouri, mă pricep la asta și mereu mă bucur de bucuria celui care despachetează febril cadoul ales de mine. În perioada aceasta, lucrez la planificarea conferințelor și workshop-urilor din 2017, citesc, merg la sală, mă joc cu cei mici, văd filme și caut cadouri și surse de inspirație. 

Apropo de surse, iată ce minunății numai bune de strecurat în cadouri am descoperit eu:
Voi completa lista curand. 

1. Păpusi moi, "numai bune de îmbrățișat", zice creatoarea lor. Le găsiți aici.
Elfi si omuletii de zapada



2.  Bijuterii pebs, le găsiți aici.

3. Minunății ca cele de mai jos găsiți aici.

Coastere Christmas

                                      
Saculet personalizat
4.  Cărți frumoase de la Editura Creanga fermecată







5. Ciocolată caldă, cu rom ori cu mentă....

miercuri, 23 noiembrie 2016

Recunoscătoare

"Putem să muncim pe brânci. Putem să muncim până murim. Dacă nu muncim cu iubire, toată munca noastră este fără nicio valoare în ochii lui Dumnezeu."
                                          -Maica Tereza-


În munca mea este multă dragoste. Multa grijă. Multă speranță într-un mai bine și mai bun. Munca mea presupune travaliu, creativitate și dăruire. Presupune deschidere și vulnerabilitate. Presupune conectare și autenticitate. Presupune onestitate, franchețe și cultura bogată. Imaginație, ardere și poftă de joacă. Putere și echilibru interior. Greu și ușor la un loc. Nu mai știi unde se termină greul și unde începe ușorul. 
Până la urmă, nici nu e așa important. Ce este important e că pun multa dragoste. 

Mi-e drag instant de oamenii care intră în sala mea de curs. De privirile furișate prin care mă cântăresc, de modul în care mă provoacă, de cum mă privesc drept în ochi și mă susțin fără rezerve în nici o oră de la începerea cursului. Drag de glumele cu care sparg gheața, de tachinările, râsetele și poveștile lor. De întrebările, experiențele și rănile lor, la a căror vindecare și limpezire ajut și eu cu ce știu și ce pot. Mai ales cu dragostea mea. 
Nu se vede, dar se simte, sunt sigură. Altfel nu aș primi-o înapoi înzecită. 


marți, 22 noiembrie 2016

Care este strategia ta în conflict?


Astăzi și mâine ghidez participanții la cursul despre conflicte să îsi găsească o strategie proprie de gestionare a conflictelor interpersonale. 
Îmi doresc să abordez subiectul și pe blog. V-ar interesa? Dacă da, ce aspecte anume?