Inima, cu bătăile ei, aplaudă existenta. (Lucian Blaga)

In general, nu sunt o nostalgica, insa zilele acestea m-am surprins gandindu-ma de cateva ori la lucrurile care mi-au colorat mie copilaria. Copiii mei nu vor avea parte de niciunul dintre ele, pentru ca vremurile s-au schimbat.  Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit-nu spun nicio secunda ca "atunci era mai bine" ori ca regret ceva. Pur si simplu am avut parte de niste experiente care m-au slefuit in interior diferit de modul in care se intampla asta copiilor mei. Ce au in comun toate experientele mele insirate mai jos este un grad mare de libertate, fizica si interioara. Daca regret ceva cu adevarat, cred ca asta este: libertatea aceea, pe care copiii nostri o au acum controlat. 

✉️ Corespondenta prin scrisori cu prieteni din tabere, santiere arheologice si simpozioane.  Scriam si primeam scrisori in cutia postala. Imi amintesc emotia deschiderii cate unui plic venit din Cluj ori Sfantu Gheorghe, din Timisoara mai tarziu, in liceu...Imi amintesc cum imi faceam lectiile, apoi ma p…