"Îmi Creez o casă în interiorul meu.
Un adăpost de înțelegere, unde totul e iertat, totul e permis - un loc unde să mă simt în siguranță să mă întind fără grijă, unde tot ce e condamnat și hulit este binevenit, spus și ascultat și eliberat.
Las armele jos în fața Eului meu și vin înaintea mea cu brațele deschise gata să mă îmbrățișez, să mă iert, să mă reîntregesc.
Îmbrățișez până și tot ce e "urât" la mine, tendința de a căuta vină altora, părți neterminate din mine și abandonate, fiecare sămânță plantată și neudată, fiecare picătură de apă ce a căzut pe solul meu.
Voi aprinde o lumânare, îmi voi turna o ceașcă de ceai și voi invoca toată căldura prezenței mele, tot focul.
Îl voi sufla cu putere dacă este nevoie și voi arde toate problemele imaginate, tot perfecționismul închipuit, toate limitele mincinoase. Orice îmi atârnă greu de Inimă.
Voi tunde cu o foarfeca imaginară, fiecare fir de ață încurcat și înnodat și voi lăsa să atârne ușor de inimă doar visele-mi senine.
Îmi voi construi o casă în interiorul meu unde recunoștința va fi primul gând cu care îmi încep dimineața iar mulțumirea va fi adierea care va sufla flacăra lumânării mele înainte de somn.
O casă unde abundența, bucuria și iubirea vor hrăni toate cele ce vor crește în ea, tot ce e adevărat."
Citește și: Spatiul interior , Garsoniera secretă, Al cincilea anotimp
Vizitează pagina Facebook Rădăcina femeii
Comentarii