Spatiul interior


Ma gandesc adesea la modurile prin care ne dezvaluim miezul, cine suntem cu adevarat. La ferestrele pe care le deschidem catre altii cu buna intentie sau fara sa ne dam seama. La felurile in care persona, masca se subtiaza, lasand sa se intrevada atmosfera de acolo, din interior. 

Imi amintesc cand discutam cu aprindere despre dreptul meu de a fuma (16-17 ani) cu Marcel, prietenul meu de care v-am mai pomenit aici..Imi aparam acest drept cu fervoare adolescentina, cu argumente care mi se pareau drepte si puternice. Tuturor argumentelor mele taioase le-a opus o singura imagine: imagineaza-ti o camera alba, curata, in care respiri liniste si tihna, bine si frumos. E camera in care te simti bine, e a ta. Si cineva intra deodata cu niste somoioage arzand si innegreste cu rautate peretii. Camera la final arata sinistru, cu peretii murdari si tristi, aerul este urat mirositor si deprimant. Vedeam cu ochii mintii si deja ma incruntam: cine ar putea face asa ceva?! Si de ce?!  Cam asa si cu interiorul tau...cu plamanii tai..in loc sa iti primenesti interiorul cu aer curat, proaspat, tu vii cu fumul de tigara, cu duhoarea fumatorului caruia nu ii pasa si innegresti acel spatiu. De ce ai alege asa ceva? Cu intentie chiar? De ce nu ai cauta sa pastrezi curatenia acelui spatiu din tine, ca sa ai unde te refugia cand vei vrea liniste si tihna? De ce sa nu iti placa sa te locuiesti?

Imaginea aceasta cu camera alba si curata din interiorul meu m-a urmarit o viata.  
A avut efect, pentru ca, desi m-am prostit intr-o vara cu niste tigari slim, nu am fost niciodata o fumatoare adevarata.

Deunazi m-a scrutat cineva cu privirea: cum te simti? cum esti? Bine..am raspuns moale, dandu-mi seama ca de multa vreme nu am mai stat acolo, eu cu mine, in spatiul meu interior. 

Spatiul interior al fiecaruia, miezul fiintei noastre. Spatiu care trebuie ingrijit, gradinarit, hranit cu lucruri frumoase, incarcate de energie si lumina. 

Ne ingrijim mult de cum ne prezentam in exterior-curatenia trupului, manichiura, pediuchiura, pensat, aranjat par, haine curate si atractive, care sa ne puna in valoare, care sa vorbeasca frumos despre noi, dar toate astea seamana cu ingrijitul curtii, cu maturatul trotuarului din fata casei...Ce este in casa...este adesea lasat la voia intamplarii. Se aduna acolo lucruri aduse si lasate de altii, pentru ca le dam voie, se aduna tristeti si dureri noduroase, se aduna praf si lehamite, se inghesuie prin colturi prafuite amintiri care s-ar cere rescrise, daca am avea curaj sa le privim in fata. Spatiul nostru interior devine atat de neplacut si aglomerat incat nu mai vrem sa avem de-a face cu el si atunci, obligatoriu, devenim un fel de vagabonzi, carcase umblatoare si sclipitoare, orientati catre material, catre exterior. Exclusiv. Locuim pe trotuar, in birouri, in cluburi, mall-uri si restaurante. Locuim in bunurile si posesiile noastre.
Va amintiti cuvintele lui Solomon? Totul este permis, insa cu masura, pastrand echilibrul. Material versus spiritual, afara versus inauntru ...


imagine din arhiva http://perchneworleans.blogspot.ro/

Nu e niciodata tarziu sa ne primenim in interior. Intai o respiratie adanca. Aer proaspat. In natura daca se poate. O prietena imi spunea cu haz: cand nu stii ce sa faci, respira adanc! :-) si apoi mai vezi tu. Sa respiram si sa fim constienti de asta. Apoi cu selectat ceea ce lasam sa ajunga la noi. Muzica, filme, cuvinte, imagini, oameni. Sa cautam simplitatea, eleganta, bunul gust, tacerea. 

Pe masura ce se aeriseste acolo, inauntrul nostru, sa ne obisnuim sa petrecem timp in spatiul nostru. Care se va extinde cuprinzand universul intreg, ne va absorbi si incarca de pace si lumina. E frumos tare. Atat de frumos, incat, chiar daca uitam perioade lungi sa facem asta, frumusetea si pacea aceea neintelese, dar atat de deplin traite, ne vor chema iar si iar...Si iar vom face curat, iar ne vom aseza cuminti in singurul loc din care nu ne poate izgoni nimeni si in care suntem Acasa. 

Comentarii

Ana a spus…
Ma bucur ca ai revenit Andreea :)
Frumoase randuri si sper eu folositoare. Intr-adevar e atat de important ca in calatoria noastra interioara sa gasim multumire sufleteasca si sa avem curajul sa privim lucrurile care ne plac mai putin despre noi pentru a le putea schimba.
Andreea a spus…
Multumesc, Ana! Am trecut printr-o furtuna hormonala, care aproape mi-a stins toate antenele indreptate spre exterior, de aceea am vrut pauza. Sunt in forma acum :-)

Da, sper sa foloseasca cuiva, macar ca reminder pentru cei care au fost candva in contact cu ei insisi sau, pentru ceilalti, sa starneasca curiozitatea, sa caute, sa aspire spre a se locui complet, plenar.
roxana a spus…
ma bucur ca mi-am amintit sa te caut, imi place cum ma simt cand te citesc. felicitari pentru ce va urma :)
Andreea a spus…
Mi-a mers la inima feedback-ul tau, multumesc mult! :-)