De la bancher, la cofetar

Si ce cofetar!

Dati-mi voie sa va fac cunostinta cu o moldoveanca de exceptie. Este frumoasa de pica, desteapta foc,   talentata, curajoasa, are clasa si multa putere de a visa si de a munci pentru a-si vedea visele intrupate.

Am cunoscut-o la Iasi, cu ani in urma, la un curs pe care l-am tinut pentru banca la care lucra. Am remarcat-o imediat in sala, v-am zis deja de combinatia de frumusete si inteligenta, da? Imi amintesc ca mi-a recomandat atunci o carte, pe care am cumparat-o din prima librarie care mi-a iesit in cale in Iasi. Pentru ca pe 11 februarie voi fi la Iasi din nou, am contactat toti cunoscutii mei din zona sa ma ajute sa fac cat mai vizibil evenimentul pe care il gazduiesc. Asa am aflat ca Georgiana, in anii in care nu ne-am vazut, a parcurs un drum incredibil: de la excel-uri si bugete, videoconferinte si targete (conducea sucursala unei banci), la dulciuri delicioase si o afacere pe cont propriu, sustinuta de familie si prieteni. 

Ce sa zic, fericiti cei care o au in preajma! 

Pe 11 februarie, dulciuri iesite din mana ei vor fi si pe mesele mele de curs. Nu aveam buget pentru delicii incluse, insa cine le poate rezista?....
N-am avut nicio sansa. 

praline de ciocolata neagra cu interior de jeleu cu pere si ghimbir

Ii dau ei cuvantul, nu inainte de a va spune ca ciocolata si biscuitii se pot comanda si livra oriunde in tara. De restul delicateselor-prajituri si torturi se pot bucura cei din Onesti si imprejurimi...

Cantuccini cu migdale si scortisoara

"Se spune ca oamenilor le place cel mai mult sa vorbeasca despre ei. Pare usor, dar sa scriu despre mine mi s-a parut o provocare dificila. As fi preferat sa fac o pajitura ca sa exprim astfel ceea ce simt. Asa cred ca incepe povestea mea cu dulciurile… incapabila sa imi exprim emotiile, nedorind sa ii incarc pe cei dragi cu grijile mele, am inceput sa le exprim in dulciuri. Probabil fiecare om are un fel al sau de a refula : unii compun, unii picteaza, altii sculpteaza…, iar altii fac prajituri. Prajituri in care pun suflet si dragoste si le impart apoi celor dragi, astepand in schimb un zambet. Dupa 15 ani de lucru in domeniul bancar, la 30 si ceva de ani in drum spre 40, ma intrebam din ce in ce mai des, eu ce vreau eu sa fac in viata ? Stii filmul The Kid (cel cu Bruce Willis- in care el se intalneste cu el copil ?). La fel ma gandeam si eu, ce mi-as raspunde daca m-as intalni cu mine copil? Daca intrebi un copil ce vrea sa se faca cand va fi mare, nici unul nu iti va spune ‘ Imi doresc sa fiu angajat’ sau nici macar ‘imi doresc sa fiu angajatul anului 2017 in cutare institutie’. Copiii au vise adevarate, reale si realizabile, doar ca, in drumul lor spre maturitate, supusi si unor factori externi de influenta, acestea se estompează putin cate putin, se transforma intr-o rutina zilnica… insa uneori revin.

Incepeam incet, incet sa simt ca nu imi mai gasesc locul in institutia in care lucram, insa nu stiam pe ce drum sa apuc, ce vreau sa fac. Am decis ca este momentul sa ies din sistem, atat pentru a putea sa acord mai mult timp fiului meu si familiei, dar si pentru a putea sa-mi construiesc eu un alt drum. Dorinta de a pleca din banca era de mai demult, insa in momentul in care m-am decis nimic nu mai putea sa ma intoarca din loc. M-am bucurat enorm de suportul familiei si mi-a usurat acesta decizie. Si pentru ca atunci cand ‘se aliniaza planetele’ toate lucrurile merg intr-un anumit sens, intamplarea face ca, in momentul in care imi anuntam plecarea din banca, sa ma intalnesc cu o amica si din vorba in vorba, sa descoperim ca avem aceeasi pasiune. Am decis sa mergem impreuna la cateva cursuri, sa vedem cum este. Am descoperit ca ne intelegem foarte bine, ca ne putem completa si sustine reciproc. Cred ca este foarte important, in tot ceea ce facem, sa avem langa noi oameni cu care putem colabora, cu care sa ne intelegem din priviri, care sa stie ce vrem sa spunem inainte de a incepe sa vorbim. Cam asa este la noi. 

Georgiana si Oana, L Amande

Si in plus amandurora ne place sa cautam, sa incercam, sa descoperim gusturi si combinatii noi. Astazi, Oana si cu mine, suntem cele doua jumatati L’amande care asteapta cu nerabdare finalizarea propriului lor laborator. Ce vrem sa facem in acest laborator ? In primul rand, dulciuri naturale (fara coloranti, arome si produse sintetice), dulciuri raw-vegan, dulciuri pe baza de indulcitori naturali hipoglucidici pentru cei care vor sa duca un alt stil de viata sau au probleme de sanatate...in general, totul cat mai natural.
De ce ? Pentru ca absolut nimic nu se compara cu gustul natural ! Nici o esenta nu va reproduce aroma adevarata. In plus, atunci cand gustul este natural, si cantitatea de zahar folosita se reduce. Zaharul trebuie sa evidentieze aroma naturala, nu sa o acopere.
A …. si ciocolata ! Nimic nu se compara cu gustul unor praline sau trufe de ciocolata proaspat facute ! Ne dorim sa invatam oamenii sa aprecieze gustul natural, calitatea in locul cantitatii.
Sa gaseasca la noi un cadou pentru cei dragi, o cutie cu ciocolata facuta special pentru o anumita persoana.

Visul meu ar suna cam asa : "vreau sa fiu managerul firmei mele, care sa produca produse premium handmade". Eu zic ca este cam acolo ! 

Pentru ca fiecare produs este unic, este facut manual si pentru ca vrem sa punem calitatea pe primul loc."