Nichita Stanescu obisnuia sa spuna : "curata campul ca sa aiba unde sa aterizeze ingerii !".
Cu asta sunt ocupata in ultima vreme-curatenie..in suflet, in minte, in jur....vreau sa gasesc cai sa maresc doza zilnica de frumusete si bine din fiecare zi. Sa diminuez uratul si stresul. Sa elimin ingrijorarea si sa ma exprim mai liber. Sa traiesc mai constient zilele, sa reusesc sa le decupez si sa le particularizez prin cat mai multe elemente. Sa visez. Sa astept ingerii. Sa contribui la frumusetea lumii cu un spirit senin si pozitiv.
"Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva" (Dan Puric).
Cu asta sunt ocupata in ultima vreme-curatenie..in suflet, in minte, in jur....vreau sa gasesc cai sa maresc doza zilnica de frumusete si bine din fiecare zi. Sa diminuez uratul si stresul. Sa elimin ingrijorarea si sa ma exprim mai liber. Sa traiesc mai constient zilele, sa reusesc sa le decupez si sa le particularizez prin cat mai multe elemente. Sa visez. Sa astept ingerii. Sa contribui la frumusetea lumii cu un spirit senin si pozitiv.
"Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva" (Dan Puric).
Comentarii
Acum.....stii si tu...credinta fara fapte este moarta. Si, inainte sa actionam, trebuie sa umblam intr-o zona mai profunda: sa diminuam ingrijorarea,sa nu mai opunem rezistenta, sa ne predam cumva cu incredere(am mai experimentat asta si viata curge altfel), sa identificam si sa analizam fricile. Apoi putem face schimbarile menite sa ne coloreze viata si sa nasca frumosul, pentru noi si pentru altii.
Gandurile astea ma framanta de ceva vreme. Plus pasivitatea sociala, de care vreau sa scap definitiv.
Pe curand, poate!
@Anonim: Multumesc! As vrea sa ma percep si eu asa. Doar tind spre seninatate,simplitate si frumusete, e drept, poate cu mai multa determinare decat altii...insa mai am de lucru...si, uneori, ritmul in care progresez ma necajeste.
E reconfortant/consolator insa sa stiu ca din putinul pe care il am eu, pot darui si altora cu atata usurinta.
Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai vad visele si e grav.
Ca sa stiu unde-am ramas,
Sterg globii ochilor c-un postav.
O hemoragie de-ncurcaturi
Si pe plan international.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasa dusi, dusi de val.
Ah, cum ma ustura de la ficati,
Ah, cum ma doare
Aceasta trista alunecare!
Aceasta atmosfera de esuare,
Aceasta lume de nevropati!
Marin Sorescu :-)
Si apoi, e normala framantarea asta-cu totii tindem spre o viata mai buna, atat exterioara cat si interioara. Nu mai ma lupt cu lumea din exterior de ceva vreme, insa cu mine...sunt neiertatoare, pentru ca pot sa imi veghez gandurile, imi pot hrani sufletul cu lucruri frumoase: o carte buna, muzica de calitate, imagini expresive, o discutie revigoranta cu un om..
As vrea sa predomine lucrurile acestea in viata mea, as vrea sa nu mai imi fac mii de griji marunte, sa nu mai citesc ziare, sa nu mai sufar din cauze pe care nu le pot controla etc. Cam romantica, nu? Prefer romantica si visatoare, decat trista. Pentru ca nu sunt trista .