"Doar cerul mai ma bucura, serios! M-am uitat la ea zambind, nestiind exact ce sa inteleg. Curtea...inainte imi facea placere sa stau in curte, acum nu mai simt asta. Afacerea nu merge bine, copiii au multa nevoie de mine. Gripa aproape m-a rapus, am stat doua saptamani in spital. Asa ca bucuria mea cea mai mare este sa privesc cerul. Ma incarca pozitiv, imi face bine."
Sunt cuvintele unei femei care aparent le are pe toate. Locuieste intr-una dintre cele mai frumoase case de pe strada mea. Are o afacere, doi copii, un sot care o iubeste. Este tanara, zvelta, frumoasa, eleganta. O eleganta nestudiata, o eleganta nativa, a gesturilor, a atitudinii.
Ne-am luat ramas bun. Ea a intrat in curte, eu am impins spre casa caruciorul Mirunei privind cerul. Sufletul mi s-a alungit ca un fuior de fum, cautand inaltul cu nesat. Ce bucurie! Ce stare de bine! M-am revazut copil, stand cocot pe o bara, urmarind cu alti copii formele norilor. Am revazut serile de vara la bunici, cu cerul magnific spuzit de stele. M-am revazut stand acasa, pe terasa, noaptea, dupa ce adoarmeau ai mei, uitandu-ma la cer si gandindu-ma la toate cele.
Mi-a trecut prin cap ca Vladimir nu vede cerul. Are prea multe jucarii, are o tableta cu jocuri educative, are un program fix, de dimineata pana seara tarziu, cand este adus acasa de soferul gradinitei. Neaparat sa ii atrag atentia. Sau nu. Caci el ma anunta mereu ca soarele s-a dus la culcare. Sau ca luna a aparut si asta inseamna ca se apropie ora de nani. El inca priveste cerul, slava Domnului, fara sa il fi invatat eu. Si totusi....sa il invat jocul cu formele norilor. Sa stam intinsi pe iarba (dar unde? poate la muzeul satului?) si sa ne intrecem in a spune cu ce seamana un nor sau altul. Poate jocul acesta va deveni pentru el, peste ani, un mic rezervor de bine, de tihna.
Mi-am amintit apoi de zidurile din Bucuresti pe care am vazut scris "priveste cerul". Am cautat pe google: "cine scrie priveste cerul" si am aflat ca un tanar cu ochi albastri, Grig. Pasionat de filozofie. De ce? "Pentru ca mi-am dorit ca oamenii sa simta ca fac parte dintr-un univers, nu dintr-un sistem economic."
Mai multe aici
Pe strada mea sunt vile imense, impozante. Pe zidurile lor bine ingrijite nu scrie priveste cerul. Insa tot pe strada mea locuieste Oana, care nu uita sa priveasca cerul, cautand liniste, tihna, siguranta, frumusete. Si care imi aminteste si mie. Si eu...dau mai departe.
Comentarii