“Ceea ce m-a susținut întotdeauna a fost bucuria. Găseam că tot ce se întâmplă, se cuvine. Că orice suferință e meritată.

Și niciodată nu m-am revoltat împotriva soartei, pentru că îmi alesesem singur drumul și acceptasem totul de la inceput.” (C-tin Brâncuși)

Cocoșul salutând dimineața_Brâncuși

Oricât de nervoasă, încruntată sau mai știu eu cum par uneori în exterior, în mine gâlgâie întotdeauna bucuria. Bucuria că exist într-o lume care freamătă de șanse, de începuturi, de viață, de frumuseți. Lumea mea, mereu conectată la divin. Lumea mea, în care trebuie doar să tac puțin să aud cocoșul cum strigă cucuriguuuu, sfâșiind întunericul și făcând loc luminii revărsată cu dărnicie peste/pentru noi.

Uneori......mă joc atât de serioasă....că uit că e doar un joc, ale cărui reguli nu sunt bătute în cuie....mă trezesc că sufăr, mă zbat ca peștele pe uscat...și atunci, când nemulțumirea, furia și tristețea mă scaldă din ce în ce mai sufocant în apele lor grele și murdare, primesc ceva, un semn, o mână de înger întinsă să mă ajute să mă reconectez la izvorul din mine. Îmi reamintește cât de frumos se poate trăi fiind în armonie, fiind în tao, cum spun chinezii. Cum lucrurile vin ușor, aproape magic spre mine. Cum am parte de sincronicități superbe, de vise frumoase, de oameni buni sau cărți cu miez .

Am văzut de curând două filme superbe, le găsiți aici și aici.

Sper să vă bucurați de ele!