" Uitați-vă în jurul vostru: vorbesc serios. Luați o pauză pentru un scurt moment și priviți în jur. Am să subliniez ceva atât de evident încât uneori este uitat. Și anume: tot ce vedeți acum, inclusiv pereții, a fost, la un moment dat, imaginat de cineva care a hotărât că este mai ușor să stai pe un scaun decât direct pe pământ și atunci și-a imaginat un scaun. Cu siguranță a fost o persoană care și-a imaginat un mod în care eu să mă pot adresa vouă în seara aceasta, la Londra, fără să stăm cu toții în ploaie. Această cameră și obiectele din ea, precum și alte obiecte din această clădire, acest oraș, există pentru că oamenii și-au imaginat lucruri iar și iar.
Avem datoria să facem lucrurile frumoase. Să nu lăsăm lumea mai urâtă decât am găsit-o, să nu golim oceanele, să nu lăsăm viitoarelor generații problemele noastre. Avem datoria să strângem în urma noastră și să nu le lăsăm copiilor noștri o lume pe care am dat-o peste cap, pe care am schilodit-o, pe care am schimbat-o în rău." (Neil Gaiman, tot speech-ul aici)
Am dat peste cuvintele acestea intr-o perioada in care ma gandeam intens la faptul ca avem in dotare un instrument fabulos pe care il folosim prea putin. Sau, daca il folosim, il folosim gresit. Ma refer la IMAGINATIE. La puterea de a vizualiza, de a crea. Totul a pornit din mintea cuiva....cineva, un visator, a vazut cu ochii mintii acel ceva pe care l-a adus apoi in realitate.
Daca intreb pe cineva cat timp dintr-o zi isi petrece spalandu-se pe maini, poate estima un timp. Daca intreb si cat timp aloci visatului cu ochii deschisi? Primesc un zambet incurcat. Pentru ca reveriile ne fura, nu le programam. Dar daca le-am programa? Daca am petrece timp constient visand cu ochii deschisi? Daca am vedea cu ochii mintii, aievea, ceea ce ne-am propus sa vedem? Daca am adauga si emotii? Daca am cauta in noi sa simtim exact acele emotii pe care le-am simti daca lucrurile ar fi aievea? Daca am hrani cu energie zi de zi visul nostru, in timp ce am cauta si cai de a-l implini? Imi amintesc povestea unui fabricant. Cumparase pamantul pe care urma sa ridice fabrica sa si se plimba pe acolo vazand cladirea clar, simtind miros de fum de la cosurile fabricii, auzind vocile muncitorilor si zgomotele masinilor de productie. Toata scena era atat de vie in fata ochilor sai!
Visam prea putin. Stiu, multi va ganditi acum la craciun, la cadouri, la cum sa va odihniti in concediul de sarbatori, unde faceti Revelionul si cu cine si mie imi arde de chestiuni din astea.....
Am citit povestea unui mare sportiv care parea ca zace nepasator intr-un hamac, in loc sa transpire pe teren, antrenandu-se. Si antrenorul lui a venit sa il trezeasca suparat! Sportivul i-a spus: lasa-ma te rog inca un minut, tocmai exersam aruncarea la cos din nu stiu ce unghi! Nu zacea pur si simplu, ci se antrena intai in plan imaginar, energetic, se punea in starea corespunzatoare. Genul acesta de antrenament este cel care face diferenta.
Imaginea dublata de emotii adecvate, pastrata si apoi readusa in fata ochilor cat mai mult timp si cat mai des.
Pentru ca am scris despre Gaia de curand, imagineaza-ti cateva secunde macar: cum ar fi daca nimeni pe planeta noastra nu ar mai muri de foame? Daca toti oameni ar avea mancare, nu in exces, asa cum avem unii acum, ci exact atat cat ne-ar trebui? Daca nimeni nu ar mai sti ce inseamna chinurile foamei? Daca toti copiii ar creste feriti de spectrul odios al foamei sau/si al deshidratarii? Imagineaza-ti o lume sanatoasa si fericita! Cu ce ne-am ocupa atunci? Ce am face? Mare parte din timp alergam si muncim pentru a ne asigura mancarea si bautura. ma gandesc la asta pentru ca vin sarbatorile, a se citi excesele...
 |
| desen daruit mie azi de Lola |
Inchei tot cu un alt paragraf din speech-ul inspirat al lui Neil Gaiman:
"Noi toți – adulți și copii, scriitori și cititori – avem datoria să visăm cu ochii deschiși. Avem datoria să ne folosim imaginația. Este ușor să ne prefacem că nimeni nu poate schimba nimic, că trăim într-o lume în care societatea este uriașă și indivizii semnifică mai puțin decât nimic: un atom dintr-un zid, un bob de grâu dintr-un lan întreg. Dar adevărul e că indivizii sunt cei care își schimbă lumea mereu, indivizii sunt cei care construiesc viitorul și fac acest lucru imaginându-și că lucrurile se pot schimba."
Am mai scris despre imaginatie AICI si, mai ales, AICI. Va rog, cititi si lasati-va inspirati. Visati frumos, responsabil, altruist. Visati viitorul vostru, al planetei, al prietenilor si al celor mai dragi. Vedeti-i asa cum nici ei nu indraznesc sa se vada! Este ca si cum i-ati ajuta din umbra sa isi atinga visele cele mai frumoase. Toata energia pe care o puneti in visul realizat cu ochii deschisi va lucra cuminte in lume. Doar dati-i drumul. Visati frumos, cu curaj, cu incredere ca visele au sansa lor de a se intrupa.
PS 2. Cititi si aici, va rog: puterea visurilor
Dalai Lama posta pe 20 octombrie pe facebook:
From my point of view all things originate with the mind. The quality of our actions depends on our motivation. A real appreciation of humanity, compassion, and love are crucial to this. Whether we work in science, agriculture, or politics, if we’re good hearted about it, our contribution will be positive.
Comentarii