Am zile si zile....zile cand ma trezesc cu pofta de mancare, de vorba, de joaca. De regula, in astfel de zile, ma trezesc inainte de a suna ceasul. Zile cand am multa energie si ideile vin usor. Cand vorbesc mult si repede si mai mult rad decat vorbesc. Cand observ pe strada atat de multe lucruri frumoase, care ma incanta, amuza, distreaza, ma invita la reflectii........Zile in care, dupa ce mananc bine, arat ca un inger indopat cu placinte. Adica fericit si ghiftuit. Zile in care am un zambet radios, molipsitor, arborat fara efort. Pana si parul meu arata altfel in astfel de zile-e zglobiu, auriu, se aseaza frumos. Si lumea remarca .
Dar si zile, ca azi, cand ma incrunt cu ochii inchisi ca suna ceasul, cand imi trebuie efort constient sa ma desprind din pat, cand ma uit urat la mine in oglinda, parul sta pleostit, chiar daca e curat, pielea refuza sa straluceasca, pofta mea de mancare.........doarme dusa, ca sa nu zic altfel....Daca mananc totusi, arat ca un inger alungat cu bataie din rai.....adica am crampe, ma simt balonata, mai bine nu mananc si asa nu am energie sa pregatesc ceva...
Zile in care vorbesc cu efort, parca am pietre-n gura . Daca se intampla sa am curs intr-o astfel de zi....singura chestie care ma impiedica sa ma sinucid inainte de a intra in sala, e speranta ca poate sunt ei mai vioi si poate ma molipsesc si pe mine. S-a intamplat rar asta, da eu tot sper.....de regula, cam dau tonul, nu stiu de ce imi revine mie mereu task-ul asta....adica as avea o banuiala....da n-am chef sa dezvolt :-)
Zile in care parca am o punga-n cap si totul ajunge la mine estompat si fara culoare. (poate citeste asta si vreun specialist si-mi pune diagnosticul! :-))).
In astfel de zile dau vina pe toate cele-planete, vreme (mai ales vreme), canicula, vitamine etc. Desi stiu in sinea mea ca un somn bun ar rezolva problema.
Ma gandesc sa imi concediu cateva zile. Da trebuie inventat motiv, ca parca suna aiurea "dati-mi liber ca sa dorm in voie, ca functionez cu niste rezerve anemice". Problema e ca dorm si noaptea, dar imi trebuie mai mult. Cred ca piticii din interiorul meu au niste treburi restante, nefacute, asa ca nu le mai ajunge noaptea sa le rezolve. Ma anesteziaza si ziua, ca sa le implineasca ! Ce stiu eu ce au ei de facut...multe si marunte !
Nu sunt singura care are zile si zile, asa-i? :-) intreb eu cu speranta........
Dar si zile, ca azi, cand ma incrunt cu ochii inchisi ca suna ceasul, cand imi trebuie efort constient sa ma desprind din pat, cand ma uit urat la mine in oglinda, parul sta pleostit, chiar daca e curat, pielea refuza sa straluceasca, pofta mea de mancare.........doarme dusa, ca sa nu zic altfel....Daca mananc totusi, arat ca un inger alungat cu bataie din rai.....adica am crampe, ma simt balonata, mai bine nu mananc si asa nu am energie sa pregatesc ceva...
Zile in care vorbesc cu efort, parca am pietre-n gura . Daca se intampla sa am curs intr-o astfel de zi....singura chestie care ma impiedica sa ma sinucid inainte de a intra in sala, e speranta ca poate sunt ei mai vioi si poate ma molipsesc si pe mine. S-a intamplat rar asta, da eu tot sper.....de regula, cam dau tonul, nu stiu de ce imi revine mie mereu task-ul asta....adica as avea o banuiala....da n-am chef sa dezvolt :-)
Zile in care parca am o punga-n cap si totul ajunge la mine estompat si fara culoare. (poate citeste asta si vreun specialist si-mi pune diagnosticul! :-))).
In astfel de zile dau vina pe toate cele-planete, vreme (mai ales vreme), canicula, vitamine etc. Desi stiu in sinea mea ca un somn bun ar rezolva problema.
Ma gandesc sa imi concediu cateva zile. Da trebuie inventat motiv, ca parca suna aiurea "dati-mi liber ca sa dorm in voie, ca functionez cu niste rezerve anemice". Problema e ca dorm si noaptea, dar imi trebuie mai mult. Cred ca piticii din interiorul meu au niste treburi restante, nefacute, asa ca nu le mai ajunge noaptea sa le rezolve. Ma anesteziaza si ziua, ca sa le implineasca ! Ce stiu eu ce au ei de facut...multe si marunte !
Nu sunt singura care are zile si zile, asa-i? :-) intreb eu cu speranta........
Comentarii
de curand am "achizitonat" o studenta la drept care sta linga mine toata ziua, face practica la mine in departament. si cind o vad cit de dormica este sa mai faca un contract, sa mai scrie o cerere pt instanta, sa mai sune un debitor, sa mai... ma simt cam expirata.
eu de abia imi mentin functiile normale ale corpului, si aia mica alearga de la un birou la altul. am si niste momente in care mi se face liniste in cap, imi aud gindurile, si mi le intrerupe ea cu: "auzi? da' aici cum se face?".
venind azi spre casa, pe DN1, cosmarul oricarui sofer, am observat ca totusi e destul de liber drumul, nu mai stau la cozi interminabile. pai da, asta pt ca numai eu si inca citiva din zona aia mai muncim, restul sunt in concediu. inseamna ca s-au simtit ca noi, dar au fost mai rapizi in actiuni. gen: "aaa...iar am o punga in cap? nevasta!!!! fa-ti bagajul, plecam in antalya. numai acolo imi pot da punga jos din cap".
noi am ramas sa tinem steagul sus. ete na, dar cine m-a ales pe mine sef de trib? auzi andreea, ia tine tu steagul, ca pe mine ma cheama o problema urgenta in ... hurghada. nu, in hawai. nope, cred ca in tenerife. nici, gata stiu, in bali...
Eu de mult nu mai am zile lejere la munca, s-or invatat toti cu "Victor stie":) si exact cum zicea si Dana... "Victor... te rog.. ai un minut? " sau imi face cu mana, ca am castile pe urechi si la volum mare, ca sa nu ma bazaie nimeni:P Unul e mai istet ( Sebi ) , el imi scrie pe mess ceva de genu: "auzi mai, fa-ti un pic de timp si pt mine, si fa-mi semn. ca te trag eu cu scaunu pana langa mine sa imi areti ceva:)"
Sunt zile in care intru in "transa" programatica(sau cum i-o fi zicand), si sunt altele... acele zile grele... cand abia astept sa se termine ziua de munca. In ultima vreme mai ales... a fost nebunie. Sareau proiectele, clientii buimaciti ca eu intru in concediu, taskuri care trebuiau predate la altii, clienti care vroiau sa vb cu mine, cand eu nu biruiam cu scrisul liniilor de cod... plus ca mai veni un novice la noi, care saracul n-are nici o vina, ca nu stie, si tre sa-i zic ce si cum, sau de une sa se inspire....
Hehehe, ca sa zic asa, o zi grea se simte de dimineata. Dar... s-o scurtez. Incepe cu un mail in care vezi ca tre sa dai o estimare pentru un proiect mare, pornind de la 5 randuri din cadrul mailului. Sau... cand stii ca cineva din echipa are termen scurt la proiect, si aici Ana e proverbiala:)) "Victor... salveaza-ma":)
Si nu poti zice nu, ca te roaga frumos si seful... si uite asa pierzi 2-3-4 ore... si apoi iti dai seama ca trebuie sa faci si tu treaba ta... si bagi "ca migu"... Si ajungi acasa, si mai ai chef de stat la povesti, dar asa de lene ti-e ca daca atingi patul, acolo ramai.
Asta inseamna pt mine o zi grea:D
Si... le e tare dor colegilor si clientilor de mine:P