Mi s-a facut un dor nebun de prietenii mei, de sora mea (cred ca simte si ea, pentru ca azi noapte mi-a trimis un mesaj in care imi spunea simplu ca ii e dor de mine-ea sta la Madrid si ne-am vazut de doua ori anul asta), dor chiar si de mine. Sunt de-a dreptul indispusa, mistuita de atata dor. Ne canalizam energia, minutele, orele unei zile numai si numai sa rezolvam diverse probleme urgente, importante, mai mult importante si urgente pentru altii, decat pentru noi.
Ne risipim viata, ne stafidim pe dinauntru, ne sufocam ingraditi in cadrul orar 9.00-18/19.00. Ce vizite, ce role sau iesiri cu bicicleta, ce discutii savuroase in compania prietenilor, cand energia abia ne ajunge cat sa supravietuim unei zile de lucru?
Vreau doar sa gasesc o cale sa stabilesc relatii mai calde, mai apropiate cu prietenii mei, sa nu mai ma simt sfasiata ca vorbesc cu ei pe messenger si primul lucru pe care il tasteaza ei sa fie : mi-e dor de tine!
Azi simt ca ma imbolnavesc de dor.
Restul anului care a mai ramas imi propun sa ies mai mult in intampinarea prietenilor, parintilor si fratilor mei. Suna ca naiba, alt obiectiv pe lista, dar vad ca numai asa functioneaza. In primul an in Bucuresti, imi propusem sa fiu mai cocheta si mai feminina. Iata-ma : am parul mai lung, mi-am cumparat prima cutie cu farduri de ochi, pe umerasele dulapului meu atarna multe rochii..Deziderat atins. Sunt mai feminina si mi-e bine asa.
Anul acesta nu vreau sa mai am de-a face cu dorul. Vreau sa traiesc din plin bucuria de a fi alaturi de oamenii care ma iubesc si pe care ii iubesc. Vreau sa ma simt vie pe dinauntru, sa nu mai muncesc orbeste.Imi scria aseara un prieten drag ca acasa, la Bv, eram ca un atom de energie, de nestapanit. Mai sa imi fie greu sa imi amintesc asa ceva ! Cine , eu?! Eu, margica albastru prafuit care se balanseaza in virtutea inertiei pe ata intinsa intre Iancului si Dorobanti? Margica, atom...macar forma rotunda mi-o pastrez. Sunt atat de stoarsa de energie si de lipsita de contactul cu viata reala, cea care hraneste sufletul cu adevarat, incat pana si vacanta mi-am ales-o cu grija: la munte, in Austria, intr-o statiune linistita unde sa nu fac altceva decat sa dorm, sa mananc bine si sa respir aer curat. Desi in alte conditii, as fi optat pentru Amsterdam sau Paris sau orice alt loc aglomerat si solicitant. Cand esti ca o stafida .....nu e bine sa te pui cu metropolele..
So....dragii mei prieteni, mai ales cei din Brasov-Bianca, Laura, Simona, Laurentiu, Negruzzi, Adi, Cami pregatiti-va . Sunt pe cale de a descoperi o cale de a f mai aproape de voi. Sa nu mai ma sfasiati cu "mi-e dor de tine" sau "imi lipsesti." Si tu Crista, cred ca in iarna stau doua saptamani cu tine la Madrid. Si voi, cei din Bucuresti, cand o sa ma sunati sa iesim, nu o sa mai ma ascund dupa nicio scuza. Promit. Imi promit.
Ne risipim viata, ne stafidim pe dinauntru, ne sufocam ingraditi in cadrul orar 9.00-18/19.00. Ce vizite, ce role sau iesiri cu bicicleta, ce discutii savuroase in compania prietenilor, cand energia abia ne ajunge cat sa supravietuim unei zile de lucru?
Vreau doar sa gasesc o cale sa stabilesc relatii mai calde, mai apropiate cu prietenii mei, sa nu mai ma simt sfasiata ca vorbesc cu ei pe messenger si primul lucru pe care il tasteaza ei sa fie : mi-e dor de tine!
Azi simt ca ma imbolnavesc de dor.
Restul anului care a mai ramas imi propun sa ies mai mult in intampinarea prietenilor, parintilor si fratilor mei. Suna ca naiba, alt obiectiv pe lista, dar vad ca numai asa functioneaza. In primul an in Bucuresti, imi propusem sa fiu mai cocheta si mai feminina. Iata-ma : am parul mai lung, mi-am cumparat prima cutie cu farduri de ochi, pe umerasele dulapului meu atarna multe rochii..Deziderat atins. Sunt mai feminina si mi-e bine asa.
Anul acesta nu vreau sa mai am de-a face cu dorul. Vreau sa traiesc din plin bucuria de a fi alaturi de oamenii care ma iubesc si pe care ii iubesc. Vreau sa ma simt vie pe dinauntru, sa nu mai muncesc orbeste.Imi scria aseara un prieten drag ca acasa, la Bv, eram ca un atom de energie, de nestapanit. Mai sa imi fie greu sa imi amintesc asa ceva ! Cine , eu?! Eu, margica albastru prafuit care se balanseaza in virtutea inertiei pe ata intinsa intre Iancului si Dorobanti? Margica, atom...macar forma rotunda mi-o pastrez. Sunt atat de stoarsa de energie si de lipsita de contactul cu viata reala, cea care hraneste sufletul cu adevarat, incat pana si vacanta mi-am ales-o cu grija: la munte, in Austria, intr-o statiune linistita unde sa nu fac altceva decat sa dorm, sa mananc bine si sa respir aer curat. Desi in alte conditii, as fi optat pentru Amsterdam sau Paris sau orice alt loc aglomerat si solicitant. Cand esti ca o stafida .....nu e bine sa te pui cu metropolele..
So....dragii mei prieteni, mai ales cei din Brasov-Bianca, Laura, Simona, Laurentiu, Negruzzi, Adi, Cami pregatiti-va . Sunt pe cale de a descoperi o cale de a f mai aproape de voi. Sa nu mai ma sfasiati cu "mi-e dor de tine" sau "imi lipsesti." Si tu Crista, cred ca in iarna stau doua saptamani cu tine la Madrid. Si voi, cei din Bucuresti, cand o sa ma sunati sa iesim, nu o sa mai ma ascund dupa nicio scuza. Promit. Imi promit.
Comentarii