Viata ta ce sens are?


Nu mai departe de azi am auzit iar exclamatia :”ai noroc ca faci ce iti place”. Spun iar, pentru ca aud des asta, aproape ca nu am un curs la care sa nu aud pe cineva spunand asta cu un zambet amar. “Tu te joci, ce stii tu ce e munca” . “Andreea!-ce stress are ea, e toata numai un zambet”-ofteaza altcineva cu un zambet chinuit......
Gaseste-ti un job care sa iti placa si nu vei mai munci o zi in viata ta , ati auzit vreodata vorbele astea? Cu ele raspund celor care ma considera o fericita pentru ca fac ce imi place. De multe ori raspunsul lor este o grimasa si mai amara :
• Noi am trait alte timpuri
• Nu toti oamenii au noroc, dragutza
• Mai faci si ce trebuie, nu numai ce-ti place
• Ce rost are sa ma gandesc la asta? Timpul meu a cam trecut
• E prea tarziu sa mai invat ceva, daca n-am stiut ce vreau de la inceput.....asta e
Lista e deschisa, nu mi le amintesc pe toate acum . Toate insa sunt in aceeasi nota, toate au acelasi substrat- imprejurarile sunt de vina . Timpurile, oportunitatile, parintii, nevoile, soarta, norocul etc etc. Uneori ii intreb pe oameni ce le-ar placea sa faca cu adevarat. E interesant sa vezi cum le fuge privirea, cum se balbaie, incercand sa incropeasca un raspuns pe masura ce inteleg brusc ca niciodata, dar niciodata, nu si-au pus intrebarea asta.
Nu vreau sa fiu lupul moralizator si nici sa cert pe nimeni. M-am tot gandit insa la cum ajung unii oameni sa faca ce le place (putini) si cum ajung majoritatea sa ofteze resemnati cu rolul lor care ii ucide lent pe dinauntru. Am sa prezint direct concluziile si apoi un plan de actiune pentru cei satui cu adevarat de modul in care se desfasoara viata lor.
Cei care fac cu adevarat ce le place :
1. Se cunosc bine-stiu ce le place, ce nu le place, ce ii inspira, ce ii lasa reci, ce ii atrage, ce le displace, unde si cum vor sa fie, dar si unde si cum nu vor sa fie.
2. Stiu cum sa se motiveze periodic, stiu cum sa isi ridice nivelul de energie, stiu cand si cat sa ia pauza
3. Se informeaza si se documenteaza in domeniul care ii intereseaza si se inconjoara treptat de oameni care le impartasesc interesele si care le mentin viu interesul
4. Isi stabilesc obiective realiste, pe perioade medii si lungi, si se tin cu seriozitate de ele
5. Isi rezerva timp sa stea ei cu ei, sa verifice daca in continuare le place drumul ales . Personal, ma gandesc adesea ce as vrea sa fac daca intr-o zi n-as mai avea chef sa intru in sala de curs. Pana acum am identificat doua optiuni, doua sanse pe care le-as exploata probabil cu aceeasi pasiune si tenacitate ca si pana acum .
6. Se bucura de sanse si oportunitati si sunt recunoscatori pentru acestea. Aceeasi atitudine si fata de esecuri, inerente pe drumul spre succes.
Cui o sa ma intrebati. Cui sunt recunoscatori ? Lui D-zeu. Fiecare si-l reprezinta pe D-zeu intr-un fel, nu are rost sa dezvolt aici asta, dar ca observatie, e bine de punctat faptul ca toti cei pe care i-am intalnit si care erau fericiti cu alegerea lor, erau oameni preocupati de evolutia lor spirituala si de relatia lor cu D-zeu.
Daca as fi nefericit(a) cu jobul meu, cu venitul si nivelul meu de trai, ce as putea face incepand din acest moment? In afara de un plans zdravan, in afara de visat cu ochii deschisi la ce as face cu banii de la loto, in afara de ganduri sinucigase sau de luat campii in afara tarii, ca poate totusi acolo umbla cainii cu covrigi in coada….., sa zicem ca am trecut de faza asta, de rasu –plansu si chiar sunt decis(a) sa fac ceva. Cu ce as incepe?
Tu cu ce ai incepe?
Personal, cu o rugaciune ca sa cer indrumare si apoi as lua un pix si o foaie alba. M-as inarma cu rabdare. As face o lista cu toate lucrurile care imi aduc bucurie , satisfactie. M-as gandi la modele. Cine imi place ? Cine si mai ales ce ma inspira? Care este misiunea mea personala? Ce sens aleg sa dau vietii mele? Misiunea mea este sa fac din lumea in care traim una mai buna si mai frumoasa. Nu pot face asta decat lucrand cu oamenii, convingandu-I unul cate unul sa fie mai buni si mai frumosi. A ta care este ? Gandeste-te bine la asta. Tine aproape un pix si hartie, sa notezi atunci cand te simti inspirat(a). La ce visai pe vremuri ? Ce te-a abatut de la vis? Orice ar fi fost, acum poti sa iti vezi visul la fel de clar? Mai are aceeasi valoare pentru tine? Daca da, ce piedici te despart de el acum? Sunt reale, concrete sau numai in mintea ta? C e ar presupune implinirea lui ?
Am o prietena care lucreaza ca jurist intr-o companie uriasa-peste 5000 de angajati. Cami este o persoana ocupata pana peste cap. Acum doi ani, cand am sunat-o de revelion, am intrebat-o vesela daca si-a stabilit obiectivele pe noul an. O intrebasem cam intr-o doara, nu ma asteptam sa imi raspunda, decat cu cel mult un :“Ei, da !“. Mi-a spus insa ca se bucura ca am intrebat-o asta, pentru ca da, si-a stabilit un obiectiv-sa mearga iar la scoala si sa invete cum sa aline suferinta animalelor bolnave. Pe scurt, Cami a mea vroia sa se faca medic veterinar. Cred ca m-am balbait la telefon, atat am fost de surprinsa ! Stiam ca ii plac animalele, dar nu atat de mult. Stiam ca e o luptatoare, dar chiar sa faca o schimbare atat de radicala?
Stiti cum se spune, e mult pana cand iti dai seama ce vrei. Restul se aliniaza frumos de la sine. Poate nu atat de repede pe cat ai vrea. Dar se intampla. In America au aparut agentii care ofera oamenilor, din categoria celor care ma gasesc pe mine o fericita si o norocoasa ca fac ce imi place, consiliere si sansa de a experimenta cat mai real cu putinta jobul pe care il viseaza. Asa se face ca o tanara celebra pe Wall Street a ajuns sa fie trapezista, pentru ca asta o facea fericita cu adevarat, atat de fericita incat sufletul ii canta de bucurie, un bancher a ajuns dresor de caini, o femeie de afaceri cu agenda plina a ajuns o casnica fericita si implinita . Interesant este faptul ca apelau la agentie oameni care traiau complicat si care cautau sa isi simplifice viata si nu invers, oameni simpli care doreau sa isi complice existenta. O intoarcere la simplitate, o mana intinsa sufletelor muribunde, sacrificate de-a lungul anilor de dragul carierei …
Stiu ca am promis un plan de actiune si am oferit mai multe intrebari. Cand vei raspunde la ele cu sinceritate, vei avea propria harta. Harta viitorului tau, in care vei arata de parca nu ai munci, ci te-ai juca cu placere. In care te vei numara printre cei care nu mai muncesc, dar nu pentru ca au castigat la loto, ci pentru ca au gasit job-ul care le place .
Nu uita, te rog, if you can dream it, you can do it. Daca visul acela are inca contur clar in mintea ta, actioneaza. Poate vei actiona cu teama, poate vei face pasi mici si vei ezita de multe ori, poate va trebui sa infrunti nu numai barierele tale interioare, ci si pe cele ale celor din jur, dar nu te da batut: aminteste-ti de visul tau, acela de a face cu adevarat ce iti place. Nu te impiedica nimeni si nimic , cu exceptia ta.

Comentarii

Anonim a spus…
Extrem de corect.
Acum, trebuie să luăm în calcul că o eventuală resistematizare a activităţii nu este la îndemâna oricui. Şi că necesită o forţă pe care nu mulţi o au. Cunosc persoane care au de zeci de ani un job pe care îl urăsc, dar consideră că acesta "măcar le aduce stabilitate"...
Anonim a spus…
Foarte frumos prezentat...Este usor si practic. Pentru asta, trebuie mai intai sa-ti raspunzi la intrebarea: "Eu, cine sunt?"
Are dreptate si demaio...Unele activitati speciale au efecte ireversibile pentru cei care le practica.
Ma amuza faptul ca eu am fost intrebata virtual: "cu ce te ocupi". Raspunsul meu a fost :"cu multe". A shocat atat de tare, (desi este adevarul), incat probabil a determinat o gandire gen: "cine stie...cred ca nu face nimik :D"
Eu am avut norocul sa pot schimba compartimentul de lucru, iar asta a fost benefic. Si am facut-o de multe ori, incat, acum, se pare ca sunt foarte putine chestii pe care nu as fi in stare sa le fac (rezolv).A fost mereu o noua provocare...:)
victor a spus…
S-o iau cu inceputul: E unul dintre cele mai frumoase si bine scrise articole in acest capitol al vietii: Ce faci si cum faci?
Da, e o lectura placuta, nu plina de cuvinte sofisticate, si care pur si simplu m-a facut sa-l citesc de 2 ori, consecutiv :) Ca nu care cumva sa fi scapat ceva.
" if you can dream it, you can do it." Imi amintesc cu placere cand am vazut prima data. Am zis in gand: Yup, that is the truth.
Complacerea in mediocritate, in a face o munca care-ti ofera doar satisfactii materiale... pare sa fie unul dintre tipicele societatii de azi. "Am bani, imi fac eu satisfactii". Hai sa fim seriosi, 8h/zi conteaza destul de mult. Oboseala e de mai multe feluri, si e pacat de cei care se obosesc zilnic, fara sa simta ca au realizat ceva, ca munca le e rasplatita vizibil, nu material, ci prin reactii de la clienti, sefi, si chiar reactii personale. Adica acele "chestii" adresate psihicului, care-l revigoreaza. Iar faptul ca-ti cumperi din salar ceva ce ti-a placut mult, sau ca fugi sa te destinzi in concediu, sau in weekend... nu ajunge. Altfel...ajungi un zombi. O leguma umana. Un robotel.(stiu ca suna cam brutal, da asta-i parerea mea) Faci treburile la comanda, si nici nu pui suflet. Asta nu pre are cum sa scoata calitate. Va suna cunoscut? Sigur v-ati izbit de proasta calitate. Asta ar fi unul dintre motive... Lolik( adica un LOL mai mic :) ) de unde-am pornit si unde am ajuns.
Anonim a spus…
Si am uitat sa apreciez cu toate cuvintele acest post. Asta ma face sa te felicit daca, aspectele de care vorbesti, sunt mica ta biblie si crezi in ele.
Fluctuatiile starilor sufletesti au rostul si chiar si farmecul lor. Dincolo de ele, este important sa traversezi viata cu "busola" persoanala cat mai aproape.
"e un timp de semanat si un timp de cules"...Daca relationezi cu oameni cu "ocupatii" diferite din cele mentionate de mine, te trezesti ca fiecare vorbeste despre altceva.

are dreptate si Victor...fiecare are dreptate...lol :D
Oameni mediocri sau blazati intalnim la tot pasul. Ei ne "mananca" zilele. Ei sunt fripturistii care ne storc de energie.
E suficient sa-i vorbesti cuiva 5 minute pe zi si sa realizezi mai mult decat se chinuie altii in cateva luni sau chiar ani...
Oamenii cu adevarat carismatici sunt rari...Sa tinem aproape de ei :)
Andreea a spus…
Multumesc pentru aprecieri!
Oamenii blazati, fripturistii, au unica vina ca nu au stiut, nu au vrut, sau nu au avut habar ca se pot cunoaste, ei pe ei insisi. Nu au busola interioara, da, asa este. Ei se ghideaza dupa busolele altora si nu imi pot imagina cum e sa traiesti asa-probabil e haotic si epuizant.Nu au incredere ca si ei sunt frumusete, lumina, potential.
Simt si compasiune pentru ei dar si furie, pentru ca unii nici macar nu incearca! Se multumesc sa atribuie prea multe norocolui...sansei sau nesansei! Si daca ii intrebi ce inseamna asta, dau din umeri.
In ce ma priveste, stiu ca nu as putea sa am un job pe care sa il urasc! Categoric nu!!
Anonim a spus…
that is the truth.
George a spus…
Liber sa alegi! Liber sa intelegi! Alege viata.. nu supravietuirea!
Gabriela a spus…
Pare viabila "reteta" - si chiar cred ca se confirma, pe termen lung.
Exista insa o categorie de oameni - nu chiar putini - care chiar nu stiu ce le place, ce-i inspira, unde si cum vor sa fie, si au trait atata vreme in... automatizarea asta - facand mereu ce au trebuit sa faca - incat NU STIU daca si cum ar putea ajunge sa se cunoasca. Si daca vor sa se trezeasca acum, si sunt dispusi sa faca eforturi in sensul asta... ce le putem recomanda?

Separat de asta, draga Andreea, te rog, ai putea sa-mi dai un link sau alte referinte pentru povestile unora care si-au schimbat vietile (de genul celor mentionati in post) si pentru agentii din categoria la care te referi?
Multumesc frumos!
Andreea a spus…
Gabriela, multumesc pentru mesaj.
Pentru ca sunt pe fuga acum, am sa raspund punctual intrebarilor tale:
celor care sunt in situatia asta si vor sa se schimbe, le putem recomanda sa incerce zilnic, putin cate putin, sa se reconecteze la ei, in interior. Sa se trezeasca, sa intre in legatura cu cine sunt ei cu adevarat, nu cine le spun altii ca sunt. Nu ma ajuta prea mult cuvintele din pacate, dar sper ca intelegi ce spun. Reconectarea asta se poate face prin rugaciune, asa cum simte si poate fiecare, si discutii, sedinte cu propria persoana. Sa nu crezi ca eu am stiut intotdeauna ce talente am sau ce mi s-ar potrivi cel mai bine. M-am rugat sa inteleg si apoi am inceput sa fiu atenta la ce imi aduce bucurie si satisfactie si ce nu.

pe oamenii pe care i-am amintit in articol si care au facut schimbari uluitoare, i-am vazut int-o seara la TV, in show-ul Oprahei. Poti cauta mai multe informatii pe site-ul ei (www.oprah.com). Mi-a ramas in minte imaginea tinerei care reusise pe Wall Street si acum facea tumbe in aer cu o bucurie de nestavilit. Se facuse trapezista si in aceasta ipostaza a fost invitata la Oprah.
Am sa mai caut pe internet informatii despre acele agentii care au aparut in SUA si am sa postez linkurile.
Andreea a spus…
http://www.oprah.com/tows/pastshows/tows_past_20010111_b.jhtml
Andreea a spus…
Gabriela, am gasit povestea pe care am pomenit-o eu pe blog. Detaliile sunt aici:

http://www.oprah.com/tows/slide/200704/20070411/slide_20070411_350_109.jhtml
Andreea a spus…
si povestea cu agentiile care ofera oamenilor posibilitatea sa faca ce isi doresc cu adevarat:

http://www.targetonline.ro/articol_561/in_cautarea_vocatiei.html
Gabriela a spus…
Multumesc mult, Andreea! :)
Andreea a spus…
Cu placere ! :-)
sqmpy a spus…
Din pacate oamenii sunt invatati de mici sa faca ceea ce trebuie facut si nu ceea ce le place...cand cresti cu principii de neclintit, e greu sa te schimbi la maturitate. Oamenii din ziua de azi sunt lasi, nu au curajul sa iasa din tipar si se compara cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, nu cu ceea ce pot ei insisi....nu toti stim ca suntem milionari in secunde si acest lucru este tot ce avem nevoie. Nu toti stim sa pretuim fiecare secunda adaugand o farama de realizare la visul nostru.....unii am renuntat sa mai visam, altii visam dar nu facem nimic pentru visul nostru, il lasam sa moara...si din pacate majoritatea nu stie sa viseze.
Andreea a spus…
Bianca, macar ca adulti sa facem ce vrem, sa incercam asiduu, zi de zi, sa aflam ce ne place cu adevarat, cine suntem, ce stim sa facem mai bine...