E adevarat,

ca in viata primesti ce dai? Ca trebuie sa (te) iubesti, ca sa fii iubit?
daca da, tu ce dai si ce primesti? care sunt darurile tale pentru cei din jur ?

Sa nu-mi intoarceti intrebarea, ca n-am raspuns . de-a lungul timpului, am constatat ca asupra lucrurilor pe care le ofer nu am niciun control .

Comentarii

Unknown a spus…
:)
Te recunosc asa cum erai candva demult. Dulce, Copil, Inteligenta, Naiva, Indragostita...:)... cat de frumoasa erai tu in sufletul tau!
A fost un privilegiu pentru mine sa te intalnesc.

Mi-e dor de taclalele noastre lungi si calde asezate pe sofa in fata unei cani de ceai sau a unei cesti de cafea....... O tempora o mori!!!!!!!!

Pacat ca nu mai avem timp!

Te pup si-ti urez din suflet sa fii fericita asa precum meriti, sa fii iubita asa cum meriti sa sa fii inconjurata doar de frumos, de trainic, de pace si de liniste ca sa nu-ti pierzi copilul din tine.
Anonim a spus…
N-am inteles ultima afirmatie: "am constatat ca asupra lucrurilor pe care le ofer nu am niciun control". Adica nevoia de a darui este compulsiva la tine?
Andreea a spus…
Nuu, ce idee !! Nici pomeneala, ma refeream la faptul ca adesea sunt numai un canal de transmisie, nu fac nimic ca sa daruiesc, ca sa nu mai zic ca adesea nici nu vad ce as avea de daruit.Exemplu:
De curand, m-am intalnit cu o prietena intr-o ceainarie. Ea trece printr-o perioada grea si vroiam sa stau de vorba cu ea, sa ma asigur ca nu cedeaza si nu se da batuta-insa, pana seara, la ora intalnirii, mie mi se intamplasera destule, eram foarte obosita si ca tabloul sa fie complet, mi se rupsesera ciorapii si geanta (manerul la geanta, asa ca o caram in brate). Aratam si ma simteam ca venita de pe front. Am ajuns mai devreme la ceainarie, sperand sa imi adun energia,sa fac fata unei conversatii care se anunta dificila si incarcata emotional.Inutil sa mai spun ca abia am scos cateva cuvinte, de oboseala, dar aseara, prietena mea mi-a multumit si mi-a spus ca dupa intalnirea noastra, sufletul "i-a cantat" de bucurie mult timp. Unde e meritul meu? Ce am daruit eu? Daca am daruit ceva, e acel ceva care ma insoteste fara sa il constientizez, poate acea lumina de care imi mai zic unii prieteni ca e bine ca nu sunt constienta, ca mi s-ar urca la cap !
Oricum, de cate ori imi zic ca poate oamenilor le place asta la mine, constat ca ma straduiesc degeaba, lor le plac lucruri pe care eu nu le vad, dar ei le gasesc la si in mine.
La asta ma refeream.
Andreea a spus…
Nana, si mie mi-e dor de tine! Am invatat multe de la tine, ca sa nu mai amintesc de cartile pe care mi le-ai dat sa le citesc si care au fost adevarate chei care mi-au deschis sufletul si mintea.
Ma bucur ca m-ai (re)gasit si ca am reluat legatura!
Anonim a spus…
Buna! Mie-mi place de exemplu sa ma intalnesc cu oameni care rad frumos. Indiferent ce mi s-a intamplat in acea zi, cunosc cativa oameni pe care daca-i vad sau aud razand... ziua se insenineaza. E ceva exterior, poate uneori de scurta durata, poate e asociat cu ceea ce reprezinta acele persoane pentru mine dar... e si ceva din ele. Un zambet poate face mai mult decat ore intregi de discutie sau decat orice alt ajutor. Keep it up Andreea! "BABY SMILE,BABY SMILE, BABY SMILE" - Kelly Family!
Nopol a spus…
Buna intrebare! Cred ca mai important e sa oferim fara sa ne asteptam sa primim ceva in schimb. Ce ofer? In principal dragoste, intelegere, respect, atentie, sprijin. Ce primesc inapoi? Nu conteaza chiar asa de mult. Conteaza ca sunt recunoscatoare pentru tot ce primesc si indiferent de dar, raspund tot cu dragoste, intelegere, respect, atenti sprijin.
Anonim a spus…
Hmmm...
Ai zis sa nu-ti intoarcem o intrebare... eu pun alta...
Dai, dai, dai... dar se poate intampla intr-o zi sa obosesti, sa nu te mai bucure cand dai - sa nu simti nimic sau pur si simplu sa nu-ti mai placa, se poate intampla sa nu mai poti da si sa iti para rau sau... sa nu mai vrei desi... poate ar trebui...
Ce faci atunci? Are cineva raspuns... ?!?!?
Andreea a spus…
Sursa daruirii este iubirea. Iubirea este nesfarsita. Daca te confrunti cu oboseala, daca nu mai merita sa dai, daca nu iti mai face placere sa dai, inseamna ca nu ai dat din si cu iubire. Ci din alte motive, numai de tine stiute.
Anonim a spus…
nu, nu cred ca-i adevarat. dac-ai primi ceea ce-ai dat ar trebui ca acea axioma (impropiu spus) - ca nu pleci de pe lumea asta cu "balanta" dezechilibrata - sa fie chiar axioma. Din pacate nu-i chiar asa. e inventata in asa fel incat sa crezi in ea, sa o aplici. dar cam atat..... ai control intotdeauna asupra lucrurilor ce le oferi, numai ca-l pierzi :-) iar daca vrei sa-l recapeti.... e grav :-)
oricum cel mai tare e faza cu "tre' sa te iubesti"..... :-) buna, Andreea !
Andreea a spus…
Da, :-), e poate un paradox, dar am constatat de-a lungul timpului, ca cu cat te iubesti si te pretuiesti mai mult (nu ma refer la accese de egoism sau infatuare), cu atat te respecta, admira, accepta si indragesc ceilalti.
Stiu multe persoane care se simt neiubite, poate chiar marginalizate, dar problema este chiar la ele-nu se cunosc, nu se apreciaza la justa valoare.
erasmul a spus…
"a darui" este verbul inventat de izvoare...

uitati-va ce face un izvor...si cand nu-l vedem el continua sa daruiasca ! :)

v-as ruga pe toti sa deveniti afluentii mei ! :)

si voi dirija unde stiu eu mai bine delta ! :)

sa fiti cuminti !
Anonim a spus…
hei hei hei :) Eu ti-am fost zis de mult... esti carismatica, si o aura benefica pentru cei din jur. Cum s-ar zice ... oferi pentru ca asa este felul tau de-a fi :) Fara sa constientizezi, sau sa ceri ceva inapoi.
Samaritean? sa zicem doar un om mic cu suflet mare :)
Asa-i ca e foarte placut sa aduci lumina asupra persoanelor din jurul tau?
Anonim a spus…
@Hei, Vitcor, eu cred ca o lumina buna e mai mult decat o lanterna :)