Explicatie

Toamna mi-a rascolit trupul , vantul a suflat si mi-a imprastiat in toate zarile puterea, asa ca in ultima vreme m-am luptat sa ma tin pe picioare, ba chiar sa dau si randament, m-am opus somnului desirat pe cateva zile care ma imbratisa lenes, am mancat, m-am inghesuit constiincioasa in metrou, am spus ceea ce era de spus, am socializat cat am putut mai plauzibil .

Cand am simtit ca sunt in pragul unei depresii tomnatice si ca, iritata la maxim de mortii vii cu care impart strada si metroul, sunt pe punctul de a spune si eu ca Cioran : "accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti", ei bine, m-am gandit ca poate lumea isi recapata culorile daca iau vitamine. Asa ca am intrat vineri intr-o farmacie, mi-am luat vitamine cu ginseng, mi-am luat ulei de baie revigorant si ceai de musetel. De regula, beau ceai negru cu lapte, dar ceaiul de musetel e ceaiul care are culoarea copilariei mele, ma calmeaza si ma linisteste, asa ca apelez la el de cate ori vreau o oaza de liniste. Apropo de copilarie, azi noapte am visat o fetita tunsa scurt, care imi era prezentata de cineva ca fiind EU, iar ei ii spunea ca sunt EA, cand va fi mare. Eu, adulta, venisem special sa o cunosc, eram emotionata si ma uitam cu nesat la fetita aia si nu gaseam nimic din mine, nu-mi venea sa cred ca sunt eu, dar simteam tandrete pentru ea . Am luat-o de maini si am invartit-o roata prin incapere si atunci a intrat mama, dar femeia aia tanara si usor nelinistita era mama ei, nu a mea, aveam aceeasi varsta…Si pentru ea am simtit multa tandrete, o priveam cum se indeparta de mana cu fetita tacuta care eram eu….Am mangaiat pe bot un caine frumos foc si m-am trezit

Visez cam ciudat, stiu, bine ca nu mi le amintesc pe toate !

Nu m-am simtit vie si fericita, de asta nu am mai scris. Cui ii trebuie depresii si obraji galbui si ochi stinsi? Am un prieten care imi spune „bulgaras de lumina“. In ultimele zile, m-am simtit un taciune, asa, mai stins.

Ma simt vie dupa ce se termina antrenamentul la aikido, ma simt vie cand citesc o carte frumoasa, rotunda (ca Ratacirile fetei nesabuite, de Llosa sau Starea de flux, a lui Csikszentmihalyi), cand sunt la munte, cand sunt in sala de curs si ii vad pe oameni inspirati si energizati . Week-end-ul asta i-am dat un branci depresiei tomnatice-am fost la aikido (m-am antrenat cu sabia, mi-a placut la nebunie), am petrecut o zi in sala de curs cu niste oameni minunati (sufland sa le intetesc focul lor interior, il inteteam de fapt si pe al meu), am citit. Am luat si vitamine. Eu si toamna o sa devenim una, o sa ma predau .
La munte nu m-am dus, mi-e frica ca nu mai ma intorc .