E duminica dimineata. Afara se aud tobele colindatorilor. Maine dimineata plec spre Brasov. Brasov inseamna partie, inseamna ras, inseamna liniste si pace interioara, inseamna portii mari de iubire si afectiune. Frig, urechi rosii, dureros de rosii, buze crapate, magie, zapada neatinsa, rugaciune, imbratisari, sarbatoare, ceai cu scortisoara, colinde. O alternanta purificatoare de frig si caldura, caldura si frig si tot asa, pana la extenuare, pana la sfarsitul vacantei.
Cateva raze de soare lumineaza incaperea si poposesc pe cana mea de cafea. Mai sunt cateva ore pana maine.
Imi zboara gandul la oamenii singuri si tristi. La cat de strain le poate suna sunetul tobelor...si cat de false si reci luminile de pe strada.
Ma gandesc cu compasiune si iubire la cei care trag linie dupa un an greu, la cei care poate au pierdut pe cineva, intr-un fel sau altul, la cei care isi numara putinii bani din buzunare, la cei care sufera de frig si foame, la cei care sunt solitari si stingheri intr-o lume prea agitata.
In fiecare an ma gandesc si ma rog pentru acesti oameni. Sa aiba intelepciunea de a se orienta spre ei insisi, pentru a gasi in interior toata iubirea dupa care tanjesc in exterior, sa aiba intelepciunea de a nu uita de esenta craciunului si sa il celebreze cu adevarat, sa aiba intelepciunea de a se ruga cu ardoare, in linistea odaii lor, pentru binele lor si al nostru, al tuturor. Ma rog sa fie impacati, fara lacrimi si amaraciune, sa fie linistiti si sa aiba parte de miracole. Ma rog sa aiba parte de un 2008 ALTFEL, mai plin, mai bogat, mai spiritual, mai bun. Ma rog sa inteleaga ca tristetea si depresia vin daca le invitam noi. Si ca ele pleaca, daca ne decidem noi sa plece. Sunt musafiri docili, supusi vointei noastre.
Multa lumina in suflete si in ochi, in zambete si pe chipuri !
Cateva raze de soare lumineaza incaperea si poposesc pe cana mea de cafea. Mai sunt cateva ore pana maine.
Imi zboara gandul la oamenii singuri si tristi. La cat de strain le poate suna sunetul tobelor...si cat de false si reci luminile de pe strada.
Ma gandesc cu compasiune si iubire la cei care trag linie dupa un an greu, la cei care poate au pierdut pe cineva, intr-un fel sau altul, la cei care isi numara putinii bani din buzunare, la cei care sufera de frig si foame, la cei care sunt solitari si stingheri intr-o lume prea agitata.
In fiecare an ma gandesc si ma rog pentru acesti oameni. Sa aiba intelepciunea de a se orienta spre ei insisi, pentru a gasi in interior toata iubirea dupa care tanjesc in exterior, sa aiba intelepciunea de a nu uita de esenta craciunului si sa il celebreze cu adevarat, sa aiba intelepciunea de a se ruga cu ardoare, in linistea odaii lor, pentru binele lor si al nostru, al tuturor. Ma rog sa fie impacati, fara lacrimi si amaraciune, sa fie linistiti si sa aiba parte de miracole. Ma rog sa aiba parte de un 2008 ALTFEL, mai plin, mai bogat, mai spiritual, mai bun. Ma rog sa inteleaga ca tristetea si depresia vin daca le invitam noi. Si ca ele pleaca, daca ne decidem noi sa plece. Sunt musafiri docili, supusi vointei noastre.
Multa lumina in suflete si in ochi, in zambete si pe chipuri !
Comentarii