Se spune ca raspunsurile sunt simple, intrebarile sunt cele care te incurca ! La asta m-am gandit cand am fost intrebata cand si unde renunti? La ceva-un vis, o iluzie, o prejudecata, o relatie, un job, o parte din tine. Viata este un puzzle alcatuit din renuntari si noi cuceriri. Paradoxal, cele mai grele intrebari au cele mai simple raspunsuri. Si tot paradoxal, nu vrem sa le acceptam.
Nu am niciun raspuns-reteta la aceasta intrebare: eu renunt cand simt ca ma indepartez violent de mine si nu imi place prea tare directia in care ma indrept. Cand simt ca sunt condusa sub presiune, spre altceva. A nu se interpreta ca opun rezistenta la schimbare, schimbarea face parte din existenta mea, eu insami provoc tot felul de iesiri din zona de confort ca sa ma dezvolt si sa invat, insa nu suport ca asta sa se intample sub presiune, dirijat de vointa si incapatanarea altcuiva.
Mai renunt atunci cand simt ca am facut tot ce se putea face, cu cele mai bune intentii si in cele mai bune moduri de care am dispus la momentul acela si nimic nu s-a schimbat. E un semn ca trebuie sa renunt, chiar cu constiinta impacata. Uneori apar regrete ca am consumat energie in zadar...dar aleg sa nu insist prea mult acestui gand. De obicei, pe aici apare predarea. Surrender. Nu mai stiu ce sa fac, am facut tot ce stiam sa fac si atunci aleg sa ma predau. Cei care practica predarea, stiu ca de regula lucrurile iau o intorsatura cel putin interesanta. Ca sa nu zic fascinanta.
Tu de unde stii cand sa renunti la ceva?
Nu am niciun raspuns-reteta la aceasta intrebare: eu renunt cand simt ca ma indepartez violent de mine si nu imi place prea tare directia in care ma indrept. Cand simt ca sunt condusa sub presiune, spre altceva. A nu se interpreta ca opun rezistenta la schimbare, schimbarea face parte din existenta mea, eu insami provoc tot felul de iesiri din zona de confort ca sa ma dezvolt si sa invat, insa nu suport ca asta sa se intample sub presiune, dirijat de vointa si incapatanarea altcuiva.
Mai renunt atunci cand simt ca am facut tot ce se putea face, cu cele mai bune intentii si in cele mai bune moduri de care am dispus la momentul acela si nimic nu s-a schimbat. E un semn ca trebuie sa renunt, chiar cu constiinta impacata. Uneori apar regrete ca am consumat energie in zadar...dar aleg sa nu insist prea mult acestui gand. De obicei, pe aici apare predarea. Surrender. Nu mai stiu ce sa fac, am facut tot ce stiam sa fac si atunci aleg sa ma predau. Cei care practica predarea, stiu ca de regula lucrurile iau o intorsatura cel putin interesanta. Ca sa nu zic fascinanta.
Tu de unde stii cand sa renunti la ceva?
Comentarii