Sancho Panza si Don Quijote va saluta




Scrisoarea lui Sancho Panza către
Don Quijote de la Mancha


Treburile îmi iau atât de mult timp, încât nu-mi mai rămâne nici ca să mă scarpin în scăfârlie, ba nici ca să-mi tai unghiile, aşa că le port atât de lungi că numai Dumnezeu o şti cum să mă ajute. Zic asta, stăpâne drag al sufletului meu, pentru ca înălţimea ta să nu te nelinişteşti dacă până acum nu ţi-am dat de ştire despre buna sau reaua mea stare în guvernarea asta, în care sufăr de foame mai rău ca atunci când umblam prin păduri şi pustietăţi.

Ducele stăpânul meu mi-a scris deunăzi, înştiinţându-mă că în Insula asta ar fi intrat nişte iscoade ca să mă omoare, dar până acum n-am descoperit alta decât pe un anume doctor care primeşte simbrie în aşezarea asta ca să-i omoare pe toţi guvernatorii care vin aici: îl cheamă doctorul Pedro Recio şi e de fel din Tirteafuera, ca să vezi, domnule, ce mai nume, şi cum să nu mă tem că o să mor de mâna lui! Doctorul ăsta zice el însuşi despre sine că el nu vindecă bolile când le ai, ci le previne, ca să nu te lovească; şi doctoriile pe care le foloseşte sunt dieta şi iar dieta, până îi face pe oameni oase goale, ca şi cum slăbiciunea n-ar fi o boală mai rea decât febra. Ce mai tura-vura, el mă omoară de foame şi eu mor de necaz, deoarece, când gândeam că am venit la guvernarea asta ca să mănânc cald şi să beau rece şi să-mi desfăt trupul în cearşafuri de olandă, pe saltele de puf, am venit să fac penitenţă, de parcă aş fi schimnic, şi cum n-o fac de bună voie, cred că până la urmă, săracu', o să mă ia dracu'.

Până acum n-am strâmbat nici un drept, nici şpagă n-am vrut s-aştept, şi nu-mi dau seama la ce bun, pentru că aici mi s-a spus că guvernatorilor care vin în Insula asta, înainte de-a păşi în ea, poporenii le-au dăruit sau le-au împrumutat o groază de bani, ăsta fiind obiceiul la toţi care urcă la guvernare, şi nu numai aici.

Astă-noapte am făcut rondul, am dat peste o domnişoară frumoasă în straie bărbăteşti şi peste un frate de-al ei în veşmânt femeiesc: chelarul meu s-a îndrăgostit de fată şi şi-a ales-o în gând drept soţie, după cum a spus, iar eu mi l-am ales pe băiat drept ginere; azi, amândoi ne vom pune în faptă gândurile cu tatăl celor doi, care e un anume Diego de Llana, hidalg şi creştin vechi cât vrei.

Vizitez pieţele, după cum mă sfătuieşti înălţimea ta, şi ieri am găsit o precupeaţă care vindea alune proaspete şi am prins-o că amestecase cu o vadră de alune noi alta de alune vechi şi putrede; i le-am confiscat pe toate pentru copiii orfani, care ştiu bine să le deosebească, şi-am osândit-o ca vreme de cincisprezece zile să nu mai calce prin piaţă. Mi s-a spus că am procedat înţelepţeşte; un lucru pot să-ţi spun, înălţimea ta, şi anume că s-a dus buhul prin târgul ăsta că nu-s fiinţe mai afurisite ca precupeţele, fiindcă toate sunt neruşinate, fără suflet şi obraznice, şi cred aşa şi este, după ce-am văzut şi prin alte sate.

Sunt foarte încântat că stăpâna mea ducesa i-a scris femeii mele, Teresa Panza, şi i-a trimis darul de care vorbeşti înălţimea ta, drept care mă voi strădui să mă arăt recunoscător la vremea potrivită: sărută-i din partea mea mâinile, domnule, şi spune-i că eu zic că nu şi-a aruncat bunătatea într-un sac rupt, aşa cum se va vedea după fapte.

N-aş vrea ca înălţimea ta să ajungi la gâlcevi neplăcute cu stăpânii mei de-acolo, fiindcă dacă înălţimea ta te cerţi cu ei, este limpede că totul se va-ntoarce spre paguba mea şi n-ar fi bine ca, după ce eu sunt sfătuit să fiu recunoscător, tocmai înălţimea ta să nu fii, când ţi s-au făcut atâtea favoruri şi ai fost primit atât de bine în castelul lor.

Treaba cu împisicirea n-o pricep, dar îmi închipui că e una din răutăţile pe care obişnuiesc să le pună la cale împotriva înălţimii tale vrăjitorii cei răi; o să mă lămuresc când o să ne revedem.

Aş vrea să-ţi trimit ceva, domnule, dar nu ştiu ce să-ţi trimit, afară de nişte tubuşoare de suflat puse la nişte băşici, din care se fac de tot hazul în Insula asta; dar dacă îmi va mai ţine slujba, am să caut ce anume să trimit, fie cum o fi.

Dacă mi-o scrie nevasta mea Teresa Panza, plăteşte înălţimea ta poşta şi trimite-mi scrisoarea, că tare sunt doritor a şti în ce stare-mi sunt casa, femeia şi copiii. Şi cu asta, Dumnezeu să te ferească, domnule, de vrăjitori de rea credinţă şi pe mine să mă scoată la liman cu bine şi-n pace din guvernarea asta, deşi mă îndoiesc, fiindcă mă bate gândul că o s-o las o dată cu viaţa, după cum mă doftoriceşte doctorul Pedro Recio.

Sluga înălţimii tale,

Sancho Panza, guvernatorul

Comentarii

Anonim a spus…
Andreea, felicitari!!! Savuroasa scrisoarea, am citit-o si recitit-o, m-ai facut sa caut Cervantes prin biblioteca!