pentru o prietena
Iti spui, ca decat abuzata intr-o relatie, mai bine singura. Decat singura in doi, mai bine singura. Decat nefericita intr-un triunghi amoros, mai bine singura. Decat plictisita, langa un consort frumos pe dinafara, sinistru de gol pe dinauntru, mai bine singura. Decat cu inima grea de indoieli, tanjind dupa mangaierea lui, mai bine singura. Decat sa simti cum mori in fiecare zi cate putin, sa simti cum brusc esti mai ceva ca o frunza in vant, mai bine singura.
Te uiti in oglinda si iti treci mana peste obrajii palizi, atingi parul care fosneste uscat si apoi pieptul in care inima s-a facut mai mica si agonizeaza stins.
„Ce-i al tau e pus deoparte" nu te mai consoleaza. Ce-i al tau e pus prea de(o)parte. "Oi avea si tu sortitul tau undeva in lumea asta larga". Mda. Cardurile din portofel nu te ajuta cu nimic. Blush-ul din obraji adauga un strop de disperare stridenta tabloului general si stii asta si te simti si mai rau. Casa ta ordonata, cu un aer boem fabricat il asteapta pe el, capabil sa iti citeasca personalitatea din modul in care ai asezat pernele colorate si vazele goale pe podea. Pastrezi curatenia si ordinea la baie, daca ii va fi greata de firele tale de par din perie? Rutina zilnica are rol de franghie de siguranta. Lumea este goala, fara sens si culoare. Drept geamanduri, servesc task-urile din fisa postului. Si cele din fisa postului nescrisa: ceea ce trebuie sa faci, ca asa trebuie.
Te uiti cu invidie la adolescentele cu ochii vii, obraji proaspeti. Trozneste si galgaie viata in ele, stii ca n-ai nicio sansa in fata lor, le mai si sperii, le ingheti zambetul pe buze. Esti ciudata, stii ? Parca nici in adolescenta nu ai trait intens, ca ele. Te-ai pastrat, ai stat in banca ta, nu ti-ai dat voie. Nu ma refer la sex. Ci la viata, pe care ai reprimat-o in tine. Ai strans robinetul, pana cand inima s-a smochinit, atrofiind o data cu ea lumea. Vezi ca lumea e vie, dar o vezi asa , ca la televizor. Nu simti nimic. Decat intindere alba, sarata si un gand ca un sarpe firav de apa, care nu-ti da pace: nu asta e lumea, fa ceva, lupta, schimba-te. E singurul gand care infioara vag intinderea cafenie si zbarcita a inimii. Care iriga slab fiinta ta interioara. Pe de o parte, chiar ai vrea sa scapi de el, sa dispara, sa nu te mai infioare, sa te lase in pace, ar fi mai comod si asa ai capata si confirmarea ca lumea e asa cum o stii tu: seaca, nedreapta, fara sens, fara iubire, anosta.
Daca am vorbit despre tine….sper ca vocea mea sa fi dublat vocea gandului care nu-ti da pace….Lupta, draga mea. Nu va trebui sa pleci in lume sa il gasesti, nu la el este cheia cu care se deschide usa, dincolo de care verdele nu mai e prafuit, ochii nu mai sunt stinsi, inimile nu mai sunt stafidite. Ia-ti un concediu si incinge lupta cu tine. Da-ti voie. Fa tot felul de lucruri, de care ti-a fost frica, fa bungee-jumping, tae bo, schimba-ti felul de a pasi si de a privi si lasa sangele sa irumpa cu putere in tine. Lasa-l sa iti irige fiinta si ai incredere ca atunci ochii tai vor capata lumini vioaie, obrajii vor intineri, ideile vor navali in mintea ta. Te vei privi atunci in oglinda, te vei cunoaste si te vei iubi. Abia atunci te va iubi si altcineva. Cand te vei iubi tu insati.
Comentarii