INVÍDIE, invidii, s.f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă.
Tudor Musatescu spunea odata ca invidia vorbeste cu buzele tivite. Socrate o numea „ulcerul sufletului“. La un simplu search pe google gasesc postul cuiva pe un forum: “ DA, invidiez pe oricine are ce vreau io si mai tare ma bucur cand sunt invidiat! Imi place sa starnesc invidie si sa crape ficatii alorlalti!” Doamne apara si pazeste!
Mai aflu de pe net ca exista “invidie alba”-adica atunci cand invidiezi pasnic pe cineva, asa, vezi ca a obtinut ceva ce vroiai si tu si te doare un pic, da atat, nu mai faci nimic, si „invidia neagra“- cred ca ulcerul de care vorbea Socrate.
Azi imi povestea o prietena cat de urat se poarta sefa ei cu ea, cate reprosuri, noi si vechi, taioase si aspre ii arunca zi de zi, de-a valma si eu o ascultam muta de uimire si indignare (nici eu n-am avut taman o zi usoara, da povestile altora parca ma impresioneaza mai tare, poate pentru ca realizez ca se poate si mai rau). Am intrebat-o de ce nu vorbeste cu sefii sefei, ca doar orice sef are seful lui…sa explice civilizat ca asa nu poate lucra, ca se creeaza un mediu toxic, in care colcaie frustrarile, lacrimile, germineaza demotivarea si esecul. Si surpriza: imi spune ca a vorbit, nu o data, ci de nenumarate ori si i s-a raspuns zambind: “nu vezi ca te invidiaza?” “Esti tanara, frumoasa, desteapta…ce mai vrei? ”
Si biata de ea a plecat din biroul sefului sefei cu ochii inlacrimati, nestiind daca sa planga mai abitir sau sa se bucure (?!).
Dupa ce am citit pe net, i-as sugera sa se intoarca si sa intrebe: nu va suparati, de care invidie, alba sau neagra?
Desi, dupa cata suferinta aduce, deopotriva, indraznesc sa cred, celui care este invidiat si celui care invidiaza, sigur e neagra.
Sa ne lumineze Dumnezeu sufletele si sa ne iertam unii pe altii. Ca loc sub soare e destul. Noi sa vrem sa traim.
Comentarii
Invidia este grea si este dificil de gestionat o astfel de situatie. Daca implica o relatie sef - subaltern devine uneori de nesuportat pentru cel a carui cariera este in joc.
Experienta mi-a demonstrat ca ai mai multe optiuni. Prima ar fi sa pleci din acel mediu. Depinde doar de noi sa alegem asa. Eu am ales atunci sa plec, bineinteles dupa ce am trecut prin restul variantelor, cautand solutii si iesiri din criza acestei relatii. Prima reactie a fost sa lupt cu aceste reprosuri, sa-i arat ca nu are dreptate si am observat ca actiunile mele generau noi valuri de nemultumiri. Era lupta orgoliilor si eu ii aratam ca sunt puternica. Apoi am ales sa tac si sa plec capul in speranta ca inceteaza. Reprosurile au continuat si nici eu nu ma simteam bine. Ultima varianta inainte de plecare a fost sa-i intorc reprosurile prin focusarea pe ceea ce gaseam bun la persoana in cauza. Atentia acordata acestor puncte mi-au schimbat perspectiva si m-au eliberat de stresul aparut in prezenta ei. Atacurile au continuat. Singura care se schimbase am fost eu si am decis sa merg mai departe si am plecat din acel mediu.
Am invatat din aceea situatie ca oricat te-ai plange de aceea persoana nimic nu se schimba atata timp cat nu faci ceva in privinta ta. Este greu, ai nevoie de rabdare si de multa, foarte multa diplomatie.