Ma uit si cercetez cu atentie: parca e mai lung aici, stai cuminte sa tund bine. Te fac frumoasa, da? O fetita de 6 anisori incuviinteaza cuminte din capsor. O alta fetita de 6 anisori (eu) se incrunta preocupata, tinand o forfecuta minuscula in mana dreapta. E o dupa amiaza tarzie de toamna, trebuie sa dau zor sa termin de tuns inainte sa vina mama si tata acasa. Hast de ici, hast de colo-gata. O cercetez cu atentie si ma declar multumita: fetita are o figura proaspata si o tunsoare frumoasa. Cam scurta, da ea a zis ca il vrea scurt.
Strangem impreuna scaunul cu spatar si cuvertura pe care o intinsesem pe jos, scuturam, chicotim si apoi vine timpul sa plece la ea acasa. Imi simt inima mare in piept, am facut o fapta buna! Zambesc cu intelepciune cand ma gandesc ce surpriza placuta va face ea acasa! Se vor bucura, mai ales tatal ei, ca nu va mai trebui sa cheltuiasca niciun ban la frizerie. Poate o sa vina mereu sa o tund eu. Si pe mama o tund eu, asa ca ma pricep. (mama are parul cret si uneori ma ruga sa ii tai cate un zuluf neastamparat. Nu se vedea niciodata “interventia” mea)
O seara linistita in familie e intrerupta de soneria de usa: lunga, amenintatoare. Mama isi sterge mainile de un sort si se duce sa deschida. Eu, dupa ea. In prag sta cealalta fetita cu tatal ei. E furios, iar ea e plansa si speriata. Tunsoarea ei nu mai mi se pare deloc draguta, o face sa arate ciudat, neajutorata. Ma uit uimita in ochii ei, din spatele mamei mele care asculta cu atentie ce spune barbatul acela furios. Face eforturi sa inteleaga ce s-a intamplat. Intr-un final, dupa ce arunca intai o privire fetitei, apoi mie, intelege pe deplin. N-am sa uit niciodata ce a spus, in timp ce tatal fetitei inca perora aprins: “asculta, domnule, a mea o fi proasta, nu zic nu, da’ a dumitale e si mai proasta!!” si cu asta i-a inchis usa in nas.
Zambeam mandra de ea si ii cautam privirea, cand a cazut prima palma. A doua zi, colega mea de banca era tunsa chilug, iar eu in greva foamei, pentru ca nu intelegeam de ce am fost pedepsita. In ziua aceea am fost amandoua tacute si solidare, atat de solidare, incat am simtit nevoia sa ne tinem de mana pe sub banca.
Noi doua impotriva adultilor. Cine sa ii inteleaga……:-)
Strangem impreuna scaunul cu spatar si cuvertura pe care o intinsesem pe jos, scuturam, chicotim si apoi vine timpul sa plece la ea acasa. Imi simt inima mare in piept, am facut o fapta buna! Zambesc cu intelepciune cand ma gandesc ce surpriza placuta va face ea acasa! Se vor bucura, mai ales tatal ei, ca nu va mai trebui sa cheltuiasca niciun ban la frizerie. Poate o sa vina mereu sa o tund eu. Si pe mama o tund eu, asa ca ma pricep. (mama are parul cret si uneori ma ruga sa ii tai cate un zuluf neastamparat. Nu se vedea niciodata “interventia” mea)
O seara linistita in familie e intrerupta de soneria de usa: lunga, amenintatoare. Mama isi sterge mainile de un sort si se duce sa deschida. Eu, dupa ea. In prag sta cealalta fetita cu tatal ei. E furios, iar ea e plansa si speriata. Tunsoarea ei nu mai mi se pare deloc draguta, o face sa arate ciudat, neajutorata. Ma uit uimita in ochii ei, din spatele mamei mele care asculta cu atentie ce spune barbatul acela furios. Face eforturi sa inteleaga ce s-a intamplat. Intr-un final, dupa ce arunca intai o privire fetitei, apoi mie, intelege pe deplin. N-am sa uit niciodata ce a spus, in timp ce tatal fetitei inca perora aprins: “asculta, domnule, a mea o fi proasta, nu zic nu, da’ a dumitale e si mai proasta!!” si cu asta i-a inchis usa in nas.
Zambeam mandra de ea si ii cautam privirea, cand a cazut prima palma. A doua zi, colega mea de banca era tunsa chilug, iar eu in greva foamei, pentru ca nu intelegeam de ce am fost pedepsita. In ziua aceea am fost amandoua tacute si solidare, atat de solidare, incat am simtit nevoia sa ne tinem de mana pe sub banca.
Noi doua impotriva adultilor. Cine sa ii inteleaga……:-)
Comentarii
super!
Imi amintesc camera, cuvertura intinsa cu atentie pe jos si scaunul plantat in mijloc, tacerea si micile discutii, usurarea cand am terminat operatiunea.
Ai un fel de a povesti...fantastic!
Cred ca este doar firesc si sinceritate.
Am aflat si eu: sa fiti fericti si sa nu uitati niciodata duminica DA-ului cu tot ce-a cuprins ea!
Zilele trecute, eram acasa cu prietena mea si ne-am adus aminte de joc... am inceput un "remember" cu toate jocurile care ne umpleau dupa-amiezele si duminicile si toata vara atunci cand eram mici: De-a v-ati ascunselea (ascunselea, pititea), Tara-Tara vrem ostasi, Matele-ncurcate, Sapte paiele, Lapte gros, Baza, Turca, Vamita, Gropita, Impuscatea, Ruble (mai stiti jocul ala cu cartoane de chebrituri si bidoane de ulei de masina ori de la diverse sampoane de atunci...). Pe unele le mai stiam, la altele doar fragmente : ceva cu...Flori, filme, fete sau baieti... Mamaliga cu malai cum te pun asa sa stai... ceva cu Omul negru... Ne aduceam aminte cum se umpleau scarile de bloc sau cate o poarta de casa cu copii, de povesti cu strigoi de la miezul noptii care pe cei mai mici ne faceau sa inghetam, de nazbatiile facute de noi sau fratii/prietenii nostrii.
Eram copii. Acum suntem robotei... si crestem robotei...
Hmmm acum 25 de ani cele mai tari jucarii electronice la noi erau niste masinute sau robotei electrici cel mult "teleghidati" cum ziceam atunci: prin fir. Azi asa ceva e de-a dreptul banal :)
Multumesc pentru amintirile pe care le-am retrait, ca efect al acestui articol.
Modul in care ne mergea mintea sa inventam jocuri si jucarii..Satisfactia lucrului creat...bucuria ca il poti impartasi..
http://travel.msn.com//Guides/MSNTravelSlideShow.aspx?cp-documentid=498870>1=41000
http://travel.msn.com//Guides/MSNTravelSlideShow.aspx?cp-documentid=498870>1=41000