Te-ai gandit vreodata la locul tau de munca ca la o tabla de sah? Tu, ca manager, muti, sa zicem, nu o data, desi ar ajunge si o data, de mai multe ori, S1 la D4 sau la D3 si te trezesti ca lucrurile scartaie. Pana analizezi unde si cum scartaie, mai ales ca ti-ai facut treaba, nu, descoperi cu groaza ca au ramas si locuri libere pe tabla de sah. Angajatii pleaca. Ramai cu barca goala si tragi singur la vasle. Si nici nu intelegi unde ai gresit. Doar te straduiesti atat de mult! Ai citit tot despre motivare, ai facut cursuri de leadership, de coaching etc. Ai auzit de efectul Pygmalion sau Galateea...
Ma rog, stii cum se spune, nu conteaza cate stii, ci cum aplici ce stii !
Ken Blanchard -cunoscut la noi indeosebi pentru cartea The One Minute Manager- la sfarsitul anilor 60, punea la punct un model managerial foarte pragmatic. Era sa scriu si simplu, dar, gandindu-ma mai bine, realizez ca nu e asa simplu de aplicat. Presupune flexibilitate, implicare, sinceritate, diagnoza corecta. Presupune sa iti pese, ca manager, de oamenii tai, sa doresti sa ii pui cu adevarat in valoare si sa obtina rezultate performante.
Blanchard spune ca un angajat se poate afla in patru stadii de dezvoltare, fie in general, in cariera lui, fie raportat la un task anume:
De exemplu, poti fi un D4, adica foarte competent si motivat, experimentat si destul de independent, astfel incat sa nu mai necesiti directionare atenta, insa, in raport cu o noua sarcina sa fii un D1: motivat, dar fara experienta.
Stilul managerial potrivit fiecarui nivel de dezvoltare arata, schitat, asa:
Cati dintre voi nu ati demisionat pentru ca erati D4 si seful va trata ca pe un D1? Cei aflati in situatia asta isi descriu joburile ca sufocante si frustrante. Cati dintre voi nu ati demisionat pentru ca erati D1 si ati fost tratati ca un D4, adica lasati in voia sortii, fara un induction profesionist, fara task-uri clare, fara feedback...? Pe motiv ca aici e "sala motoarelor" si trebuie sa prinzi din zbor, daca nu, nu-i bai, pe birou mai sunt 5 CV-uri!!
Ma bate gandul sa fac o mica colectie de motive de demisie. Reale. Pentru ca azi, un manager, mi-a spus cu candoare, ca oamenii demisioneaza DOAR pentru mai multi bani. L-am iertat, pentru ca nu era roman. Si pentru ca nu am inca colectia de motive culese de la ceilalti. In ce ma priveste, eu am demisionat cel mai des pentru mutarile (nu mutarea) gresite ale managerilor mei. Desi la interviuri am spus altceva, ca doar nu da bine sa vorbesti de rau pe nimeni.
Ma rog, stii cum se spune, nu conteaza cate stii, ci cum aplici ce stii !
Ken Blanchard -cunoscut la noi indeosebi pentru cartea The One Minute Manager- la sfarsitul anilor 60, punea la punct un model managerial foarte pragmatic. Era sa scriu si simplu, dar, gandindu-ma mai bine, realizez ca nu e asa simplu de aplicat. Presupune flexibilitate, implicare, sinceritate, diagnoza corecta. Presupune sa iti pese, ca manager, de oamenii tai, sa doresti sa ii pui cu adevarat in valoare si sa obtina rezultate performante.
Blanchard spune ca un angajat se poate afla in patru stadii de dezvoltare, fie in general, in cariera lui, fie raportat la un task anume:
De exemplu, poti fi un D4, adica foarte competent si motivat, experimentat si destul de independent, astfel incat sa nu mai necesiti directionare atenta, insa, in raport cu o noua sarcina sa fii un D1: motivat, dar fara experienta.
Stilul managerial potrivit fiecarui nivel de dezvoltare arata, schitat, asa:
Cati dintre voi nu ati demisionat pentru ca erati D4 si seful va trata ca pe un D1? Cei aflati in situatia asta isi descriu joburile ca sufocante si frustrante. Cati dintre voi nu ati demisionat pentru ca erati D1 si ati fost tratati ca un D4, adica lasati in voia sortii, fara un induction profesionist, fara task-uri clare, fara feedback...? Pe motiv ca aici e "sala motoarelor" si trebuie sa prinzi din zbor, daca nu, nu-i bai, pe birou mai sunt 5 CV-uri!!
Ma bate gandul sa fac o mica colectie de motive de demisie. Reale. Pentru ca azi, un manager, mi-a spus cu candoare, ca oamenii demisioneaza DOAR pentru mai multi bani. L-am iertat, pentru ca nu era roman. Si pentru ca nu am inca colectia de motive culese de la ceilalti. In ce ma priveste, eu am demisionat cel mai des pentru mutarile (nu mutarea) gresite ale managerilor mei. Desi la interviuri am spus altceva, ca doar nu da bine sa vorbesti de rau pe nimeni.
Comentarii
Oameni trataţi după scheme.
Si mie mi-e sila. Ma gandesc des sa plec voluntar prin lume sau sa merg intr-un ashram izolat pe undeva. Orice, numai sa ies din schema.
daca tot zici ca faci colectie de demisii...
cati dintre voi ati demisionat pentru ca ati cerut salariu egal cu al colegului si vi s-a raspuns ca nu meritati petnru ca sunteti femeie?
managementul, pe care a trebuit să-l studiez pentru că astea erau sarcinile de serviciu, m-a făcut să-mi dau seama că ăştia nu vor decât să ne ia părtaşi la... hmmm... paradigma inventată de ei.