Tandrete

Lui ii place nasul meu. Cica e obraznic. Singurul care prevestete ce zace in mine. Ii mai place sa imi cuprinda trupul in palmele sale si sa ma intrebe unde incape atata rautate. Un corp atat de mic, unde incape? Ma zgaltaie un pic, de parca ar astepta sa cada raspunsul. Cam ca o fisa din tonomat sau un banut din pusculita. Nu cade nicio fisa, doar ca de la zgaltaitura, se trezeste in mine rasul cel mai zglobiu si necontrolat. Al mai dracesc ras pe care il am. Noroc ca ai urechi, imi zambeste El.
De ceee? intreb radiind de atata ras . Pentru ca altfel ti s-ar fi dus zambetul de jur imprejurul capului. Ma prapadesc de ras. Imi si vad zambetul fericit facand turul capului iar si iar.
Copil ce esti, imi zambeste fericit, usor uimit. Nu mai imi trebuie copil, te am pe tine!

Comentarii

Anonim a spus…
Intelepciunea este sa stii sa ramai copil si sa primesti totul de la viata ca pe un joc. Enjoy
Anonim a spus…
Pe zi ce trece sunt tot mai convins de acest lucru(“sa stii sa ramai copil si sa primesti totul de la viata ca pe un joc”), cu toate ca multi am primit in trecut ca si replica(la acest comportament) urmatoarea directiva(in diverse forme dar cu acelasi scop, acela de a fi altfel, dar numai copil nu): *Parca-ai fi un copil!*; *Te porti ca un copil!*; *Hai nu fi copil!*; *Ce te tot prostesti atat, de parca ai fi un copil?!*. si lista ar putea continua.
Parca mai potrivit ar fi “Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide.“(Max Jacob)
Si nu numai referitor la munca(as adauga eu). Asa...in general.
Andreea a spus…
I agree. :-)
Anonim a spus…
Mi-ai adus zambetul. Scrii frumos!
Sorana Danescu a spus…
Ce draguuuuut