Gustul iubirii
Un baiat negricios, subtire si tacut m-a invatat odata sa mananc grapefruit. M-a invatat intai sa il cantaresc in palme, sa ii simt greutatea si plinatatea, atat cu stanga, cat si cu dreapta. Apoi sa ma uit la el in soare si sa il arunc in sus ca pe o minge. Ma gandeam ca oricum de altceva nu e bun. Atat de amar, chiar si cu zahar presarat din belsug peste el.
Vrei? ma intreaba mai mult din ochi baiatul negricios. Da! raspund eu zambind bucuroasa.
Bine, adu-mi un castron! zice el. Ii aduc, desi nu inteleg de ce ii trebuie un castron, doar jucam volei cu grapefruit-ul !
Imi zambeste in timp ce se aseaza. Degetele negricioase si lungi, netede, ferme inconjoara strans grapefruit-ul galben. Ma asez cu ochii tinta la degetele lui. Sunt fascinata. Coaja cade invinsa, degetele lungi sunt acum portocalii de la sucul din coaja.
Se insereaza afara, in camera vegheata de mesteacanul de la fereastra e liniste.
Baiatul imi zambeste cand si cand si imi atinge varful nasului cu degetele parfumate de gref. In castron se aduna labii mici si zemoase de gref rosiatic. Gusta, ma indeamna el zambind. Nu. Ma stramb si rad: e amaaar!! Nu este. Gusta! Imi intinde cateva felii din care siroia sucul. Cu ochii in ochii lui, bag in gura o felie moale de gref. Dulceata fructului ma ia prin surprindere si ochii mi se maresc de uimire.
De ce n-am stiut pana acum ca e atat de dulce ? Inchid ochii ametita. De ce n-am stiut? Baiatul subtire cu miros de gref ma saruta apasat. Sucul de gref imi aluneca pe barbie, buzele imi ard, apoi amortesc.
Nu-mi mai amintesc apoi mare lucru. In zilele urmatoare, buzele muscate si amortite, dureroase daca incercam sa vorbesc, dorul dulce din inima si cojile putin uscate de gref de pe masuta de cafea din camera mi-au certificat ca iubirea e dulce amaruie.
Ca un gref. Dorul de el, de un mesteacan alb, de niste maini negricioase cu degete netede, dorul de zambetul cald si tacerea atat de plina si grea de promisiuni.........dorul asta nu poate avea decat un gust: dulce amarui.
Un baiat negricios, subtire si tacut m-a invatat odata sa mananc grapefruit. M-a invatat intai sa il cantaresc in palme, sa ii simt greutatea si plinatatea, atat cu stanga, cat si cu dreapta. Apoi sa ma uit la el in soare si sa il arunc in sus ca pe o minge. Ma gandeam ca oricum de altceva nu e bun. Atat de amar, chiar si cu zahar presarat din belsug peste el.
Vrei? ma intreaba mai mult din ochi baiatul negricios. Da! raspund eu zambind bucuroasa.
Bine, adu-mi un castron! zice el. Ii aduc, desi nu inteleg de ce ii trebuie un castron, doar jucam volei cu grapefruit-ul !
Imi zambeste in timp ce se aseaza. Degetele negricioase si lungi, netede, ferme inconjoara strans grapefruit-ul galben. Ma asez cu ochii tinta la degetele lui. Sunt fascinata. Coaja cade invinsa, degetele lungi sunt acum portocalii de la sucul din coaja.
Se insereaza afara, in camera vegheata de mesteacanul de la fereastra e liniste.
Baiatul imi zambeste cand si cand si imi atinge varful nasului cu degetele parfumate de gref. In castron se aduna labii mici si zemoase de gref rosiatic. Gusta, ma indeamna el zambind. Nu. Ma stramb si rad: e amaaar!! Nu este. Gusta! Imi intinde cateva felii din care siroia sucul. Cu ochii in ochii lui, bag in gura o felie moale de gref. Dulceata fructului ma ia prin surprindere si ochii mi se maresc de uimire.
De ce n-am stiut pana acum ca e atat de dulce ? Inchid ochii ametita. De ce n-am stiut? Baiatul subtire cu miros de gref ma saruta apasat. Sucul de gref imi aluneca pe barbie, buzele imi ard, apoi amortesc.
Nu-mi mai amintesc apoi mare lucru. In zilele urmatoare, buzele muscate si amortite, dureroase daca incercam sa vorbesc, dorul dulce din inima si cojile putin uscate de gref de pe masuta de cafea din camera mi-au certificat ca iubirea e dulce amaruie.
Ca un gref. Dorul de el, de un mesteacan alb, de niste maini negricioase cu degete netede, dorul de zambetul cald si tacerea atat de plina si grea de promisiuni.........dorul asta nu poate avea decat un gust: dulce amarui.
Comentarii
Andreea, amintirile le simtim diferit si in functie de starea noastra de acum, de cand le evocam.
Schimba perspectiva si poate vei reusi sa simti numai dulce... ;)
Me, and my... of angels!
Este doar o poveste inventata, nu o asociati cu mine neaparat, desi candva, am avut un mesteacan subtire la balcon...:-)
Si eu cred ca viata are gust de gref, dulce-amarui....
Lucrez intr-o banca, sunt mai mereu pe drumuri, prin alte si alte orase...scriu cand simt ca imi da tarcoale depresia sau cand ma provoaca ceva sau cineva..De exemplu, povestirea asta cu greful am scris-o in Suceava, muream de plictiseala si urat singura in hotel...asa, imi tin mintea ocupata. Ca sa scriu o carte, ma gandesc ca ar trebui sa am in minte o poveste, ori eu nu am...sau s-o inventa pe masura ce scriu...nu stiu. Daca as avea mult timp liber, cu asta mi l-as ocupa-e relaxant si distractiv, recunosc.
Ai o tendinta de a-ti asterne gandurile intr-o maniera erotica. Poate fi comercial aceste stil.
Si poate ca, a fi profund nu e tocmai ceea ce-ti doresti.
Sa ma insel ?
Multa bafta, orice ai face!
Insa, daca tu ai citit si zici ca seamana...asa o fi.
Intotdeauna mancarea a fost asociata cu sexualitatea, nu cred ca e nimic nou.
in plus, sper ca poti face diferenta intre "ganduri" si "poveste"-literatura inventata. Daca nu poti, cauta in arhiva blogului si vei gasi si "ganduri". Nu stiu daca ca si profunzime te vor satisface...ele sunt doar atat, ganduri. Si povestea asta este doar atat-o poveste, fara pretentii literare sau/si comerciale (!).
Nu am de gand in viitorul apropiat sa traiesc din scris.
Esti vesela "cip-cirip"; uneori trista, dar nu grava :)
Profunzimea ar veni dintr-o cunoastere de sine.
Dar nu e un bai.
Ideea e sa fii multumita de tine.
Poate ne ierti apoi, pe noi, astia care nu posedam o atat de profunda cunoastere de sine! Nu-i bai, avem o VIATA inainte, spre deosebire de altii, care mor prematur...
Cauta pe net, cand revii din plimbare, desi sper sa nu, sigur gasesti ce cauti...
M-am simtit Toulouse toata ziua! M-am zbarlit cu pofta si nici pana acum nu mi-a trecut!
Specia pasiv-agresivilor, in care se incadreaza minunat si anonimul/anonima, nu reuseste de regula sa ma irite, din contra, mi se par amuzanti. Astazi insa nu am avut chef sa fiu buna si draguta, pur si simplu.
Pastreaza-ti zeama pentru sotul tau.
Mie mi s-au umezit ochii :P de atata ras !
Florin