Despre vise

Azi am asistat la un training pe tema Tehnici de vanzare si dezvoltarea relatiei cu clientul. Un curs dedicat directorilor de sucursale bancare. In deschidere, trainerul le-a cerut sa spuna unde se vad peste o vreme, la ce viseaza, ce perspective intrevad. Si mare mi-a fost surpriza sa aud ca o doamna visa sa aiba o sera de flori, o alta, pasionata de psihologie si astrologie isi dorea propriul cabinet, un domn visa sa isi deschida o carciuma-nu un pub, nu un restaurant, o carciuma, pentru ca el sa isi poata spune carciumar, un altul zicea ca i-ar placea la nebunie sa fie mecanic auto, undeva prin State, altcineva se vedea hoinarind prin Europa..Putini, foarte putini, visau sa fie in viitorul apropiat pe aceleasi pozitii sau mai sus in cadrul bancii...Ceea ce nu inseamna ca nu vor fi si ca nu vor fi performanti, acum era vorba doar de vise..
Nu le-am retinut pe toate , pentru ca eu insami visam cu ochii deschisi! Ce-ar fi si cum ar fi, daca o mana nevazuta chiar ne-ar plasa pe fiecare in locul visat? Ce ar fi daca as avea inelul Arabellei (am atatia ani si eu inca visez inelul ala!), l-as roti de trei ori de deget si toti oameni ar avea meseria dupa care tanjesc ei in interior? Poate aceea pentru care au fost creati, pentru care au venit....Fiecare la locul lui, reconfigurare mondiala...Oare cum ar arata atunci lumea? Ce evolutie am avea ca omenire?..Cum am trai si cum am fi?
In ce ma priveste, la intrebarea unde si cum ma vad in viitorul apropiat, am raspuns scurt ca ma vad mai frumoasa (doar aud acasa ca pe zi ce trece ma fac mai frumoasa), mai desteapta, mai rafinata, mai bogata, de ce nu. Sa imi schimb meseria nu mi-a trecut prin cap. Deocamdata.


Later edit: Pentru incepatorii in ale navigatului pe bloguri- daca dati click de ex. pe eticheta viata, veti gasi un articol cu un subiect similar. Chiar mai bine scris decat acesta.:-)

Comentarii

Anonim a spus…
scrii foarte frumos,imi place sa citesc blog ul tau,ar fi fromos daca ai publica si o carte!
Unknown a spus…
Ca tot aminteai de frumusete...mi-am adus aminte de sloganul unei reclame(la Nivea, parca.) de pe la TV: *Frumusetea e o stare de bine!*...eu cred ca exista o legatura intre starea de bine si frumusete. Pai se intampla destul de des in viata de zi cu zi sa vezi o persoana care nu are tocmai trasaturile unui manechin, dar care prin starea de bine pe care o transmite, pentru cateva secunde s-o consideri foarte frumoasa; dar la fel de bine, se poate intampla sa observi o persoana frumoasa din perspectiva anumitor trasaturi fizice mostenite, dar a carei frumusete tinde sa dispara in ochii privitorului tocmai din cauza faptului ca lipseste(sau este diminuata considerabil) acea stare de bine. Si vorbim de o persoana considerata de majoritatea ca fiind frumoasa, atunci cand este inzestrata genetic cu anumite caracteristici fizice, plus o stare de bine care pur si simplu radiaza. Si ce te faci cand observi o astfel de persoana; o remarci; dar si acest *a remarca* tine de fiecare in parte, daca se intampla sau nu. Dar, si frumusetea(de care ai/am amintit) tine, la urma urmei, de subiectivismul fiecarui om, de modul propriu de perceptie; si poate ca asa e si in natura omului sa se intample.
Andreea a spus…
@anonim-Multumesc mult, insa nu ai vorbit serios, nu?
Sunt multi oameni talentati cu adevarat, care nu pot trai daca nu scriu. Eu scriu poate o idee mai ingrijit decat altii pentru ca citesc mult, dar atat. Pana la talent literar e cale lunga.
Andreea a spus…
@Marius-da, ai dreptate in fiecare rand scris.
Ei, mie mi se spune ca ma fac tot mai frumoasa pentru ca ma maturizez, am beneficiat de un chip destul de copilaros si ingenuu multi ani. Ca sa nu mai pomenesc ca ultimul dinte de lapte mi-a picat de curand si de ieri port aparat ortodontic ca sa spatieze dintii si sa imi poata pune un implant...
Insa da, frumusetea vine din interior si din detalii, din lucrurile mici.
Unknown a spus…
Sugestiva poza! Acest gest al privitului in oglinda e destul de pretios(si nu ma refer la a ne limita doar la privitul aspectului fizic; ar fi bine sa trecem putin granita, catre latura noastra mai profunda, cea interioara; caci e o legatura - eu asa zic – intre aspectul exterior si partea noastra interioara) si ar trebui perseverat de toata lumea. La tine e destul de evidenta(cel putin asa mi se pare mie-ca tot aminteam de subiectivism) practicarea acestui proces al autocunoasterii(=privitului in oglinda) sub cele doua aspecte; dar parca ar mai fi o semnificatie a privitului in oglinda(dupa parerea mea): setea de cunoastere, de descoperire a tot ceea ce inseamna lume exterioara-cam asta am simtit privind poza ta cea noua.
Referitor la maturizare...mie parca nu imi mai este chiar asa de clar ce presupune aceasta notiune, vazand tot mai multi oameni in jurul meu care nu fac altceva decat sa se comporte ca niste copii(mai mari)...si consider ca nu e nimic rau in a te comporta ca un copil(dar cu anumite adaptari specifice-intr-o anumita masura, cu anumite persoane, in anumite circumstante etc.); nefiresc mi se pare atunci cand se incearca(ca de reusit nu cred ca este posibil) o dezicere totala de acea latura copilaroasa din fiecare, urmand a se ajunge la o artificiala stare de sobrietate.
Am incercat sa accesez eticheta *viata*, dar imi apare un articol caruia ii lipseste textul, dar care are o imagine destul de interesanta, si un titlu destul de profund(care, prin intrebare pe care o contine, poate pune in dificultate pe multi; pe mine m-a pus).
Andreea a spus…
:-) Este o poza facuta anul trecut in august. Eram in vacanta in Austria, una dintre cele mai relaxante vacante de care am avut parte.
Tot in august anul trecut este scris si articolul care nu vrea sa se incarce pe pagina, insa il gasesti daca deschizi arhiva din stanga paginii, 2007, august.
In ce priveste maturizarea, eu ma refeream mai mult la o maturizare fizica, a chipului...in ultimii ani am devenit mai femeie, dupa ce ani de zile chipul meu s-a incapatanat sa pastreze candoarea copilaresca care ii inducea pe multi in eroare.