Fresca

In iad, pacatosii
Sunt valorificati la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o penseta
Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
Panzeturile, lenjeria de pat.
Dupa aceea sunt aruncate
In clocotul unor cazane,
Sa fie atente la smoala,
Sa nu dea in foc.

Apoi unele sunt transformate in sufertase
Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari
Pacatele calde.

Barbatii sunt si ei folositi
La cele mai grele munci,
Cu exceptia celor foarte parosi
Care sunt torsi din nou
Si facuti presuri.



Marin Sorescu, Fresca


:-)) Am recitit-o azi, intr-un moment scurt de pauza.
O dedic anonimului care incheie mesajele cu "pe curand, poate".

Comentarii

james crissilv a spus…
Chiar si prin astfel de poeme Sorescu ramane nemuritor.
o zi minunata iti doresc
Andreea a spus…
Multumesc, asemenea!
elena a spus…
asta imi aminteste de renumita poezie
Afara ninge linistit
Si-n soba arde mama
De lustra tata-i spanzurat
Iar eu ma tai cu lama
stii, ca in vremuri emo, sper sa nu supar pe nimeni....:) :) :)
Anonim a spus…
Renunt la ora 23:29:00; ce se va intampla? Voi primi mai repede raspuns!
Dedicatia a mers la casa sufletului si acolo va ramane! Multumesc!

Mi-e dor de neatingerea ta
de timpul tău
de urma ta...
Te cunosc de o mie de ani,
de o clipă,
nu ştiu cine eşti,
te-am întâlnit în pripă,
priveai o pictură pe cer
surâdeai
întrebai îngerii
când vor să coboare
întrebai cine sunt;
indecis
surâdeai...
Anonim a spus…
Pe curand, poate!
Anonim a spus…
Spune-mi tu
ce altceva
ne desparte
decat un sirag de cuvinte...
Da-i un nume
tacerii
si am sa inteleg
definitia
imposibilului...
Andreea a spus…
@Elena: se poate?! :-)
@Anonim: nu stiu ce sa mai zic....decat, ca si tine, pe curand, poate ! :-)