Sa pasesti cu dreptul, maica, mi-a urat bunica mea atunci cand am plecat de la ea ca sa merg la scoala pentru prima data. Am dat din cap sigura, ca da, asa am sa fac. Cam ciudata urare, daca stateam sa ma gandesc bine, dar n-am stat, acasa ma asteptau, zicea mama, o sumedenie de lucruri noi: ghiozdan, penar, uniforma, ciorapi si gulere de dantela..asa ca i-am zis bunicii da, asa voi face si am lasat-o in poarta cu barbia tremuranda.
Ne buluceam voiosi spre clasele noastre, cand mi-am amintit brusc urarea-rugaminte. In pragul clasei m-am oprit brusc, creand o mica busculada in spatele meu, mi-am potrivit pasii si am intrat dreapta, linistita si constienta cu….dreptul .
Imi tinusem promisiunea si de-abia asteptam sa ii spun si sa primesc mangaierea ei aspra pe frunte. Toate alea le tine ea minte, mai ceva ca un om mare….parca o auzeam…
Din exces de zel, am avut apoi grija zi de zi sa intru cu dreptul in scoala. Mai ma surprind si astazi potrivindu-mi pasii inainte de a pasi intr-un loc nou…
Si tu faci la fel cateodata, asa-i?
Ce zici de startul in viata profesionala? Ce inseamna sa pasesti cu dreptul, cand vine vorba despre debutul tau profesional?
Pentru unii nu inseamna mai nimic, altele sunt prioritatile la o anumita varsta, merg cu valul, pentru altii insa, un start bun, gandit temeinic, poate insemna un avans considerabil. Un pas important care le va permite mai tarziu sa mearga mai relaxat .
Am intrebat cativa prieteni ce anume, din ce stiu acum, si-ar fi dorit sa stie acum cativa ani, cand au inceput sa lucreze. Ce anume cred ei ca ar fi putut face azi diferenta.
In speranta ca iti vor fi de folos, daca esti la inceput de drum, iata cateva raspunsuri:
Mie mi-ar fi placut sa stiu cum sa imi caut mai eficient resursele pentru obiectivele propuse. Intre timp am invatat asta si m-a ajutat. Cred ca m-ar fi ajutat mai mult sa stiu cum sa gasesc acele resurse interioare pentru obiectivele mele. (C.B.-Training Manager)
Retete de succes nu exista, nu iti garanteaza nimeni ca esti pe drumul cel bun.
Cel mai important este sa iti descoperi calitatile care te-ar face potrivit pentru un anumit tip de meserie si sa iti fixezi niste "tinte" in directia respectiva.
Ca sa reusesti cred ca ai nevoie si de sustinere morala, cu atat mai mult cu cat abia ai terminat facultatea. Sprijinul celor din jur este foarte important in aceste momente.
In ceea ce ma priveste, cred ca mi-a lipsit increderea in sine si curajul de a experimenta lucruri noi. (M.R.-functionar la Bruxelles)
Cred ca prioritatea e sa se angajeze, conteaza doar sa fie cat de cat pe un domeniu care crede ca ii place, ganditul sa-l lase pentru mai incolo, dupa ce va vedea si intelege cat de cat mediul in care lucreaza. Chit ca nu pare, mie mi-a fost util sa ma angajez intr-o firma mica. Viteza de dezvoltare cred ca e mai mare, invatand mai rapid din greseli - greseli la care intr-o multinationala nu ai "acces" din cauza procedurilor si a fisei de post, la fel, poti intelege mai repede afacerea la nivel global. (B.B.-CTO firma IT)
Important este sa fii deschis oportunitatilor care apar si sa nu fii neaparat blocat de faptul ca daca ai o specializare intr-un anumit domeniu, atunci doar in acel domeniu trebuie sa si lucrezi. Pentru ca de cele mai multe si cu precadere in ultimii ani, destul de multi suntem pregatiti pentru o meserie si ajungem sa facem cu totul alta, dar care, paradoxal, ne place mult mai mult decat cea pentru care ne pregatisem initial. (M.G.-psiholog)
Eu cred ca cel mai important e sa-ti dai seama care e energia care te face sa faci ce faci.
Eu, de ex., am facut ce mi-au spus parintii sa fac, nu ce-mi doream eu. Intr-un fel a fost si alegerea mea. Nu prea intelegeam argumentele lor, dar eram dispus sa explorez varianta pe care mi-o propuneau. Eu am fost intotdeauna un cercetator. (de-asta imi si doream sa fac fizica). Ca atare - atitudinea mea fata de viata a fost intotdeauna de explorare/cercetare. Pentru mine a fost cel mai important sa inteleg - mai putin sa "fac" ceva. Cred ca de la asta trebuie pornit atunci cand iei o decizie - ce te mana? Pentru mine, raspunsul la intrebarea "ce vrei sa faci" e mai mult de natura "cu ce iti face placere sa te ocupi" decat "ce vrei sa produci". Presiunea de a produce "ceva" cred ca a fost in mare masura contraproductiva pentru mine. De asta acum vreau sa ma reorientez de la software catre business analysis pentru ca e intr-adevar ce imi place sa fac: sa inteleg. Desigur ca si produc ceva: o prezentare cat mai inteligibila a unui fenomen/sistem/etc. neinteligibil pana atunci. Dar totul se invarte pentru mine in jurul lui "a intelege". Daca as fi stiut sa-mi structurez de la inceput optiunile in jurul aceluiasi "a intelege", cred ca ar fi fost mult mai bine pentru mine. Desigur ca pentru altii "verbul cel mai interesant" e altul. Cred ca cel mai important e sa-ti dai seama care e. (M.L.-Software Engineer)
Mi-as fi dorit o persoana in preajma, care sa imi explice calm, cu detalii si argumente, si mai ales de mai multe ori (daca ar fi fost cazul), ce inseamna strategia profesionala si strategia personala. Sa ma ajute sa inteleg si sa prioritizez: bani, domeniu, firma, program, oras...incat sa rezulte visul care trebuie urmat pe termen scurt, mediu si lung...
In rest, diferenta o face dorinta fiecaruia in parte pentru un viitor profesional. (I.S.-Client Service Director)
Debutul meu profesional nu a fost unul usor .
Consider ca este foarte important sa stii , inainte de a lua "startul" , cu ce talente esti inzestrat , ce vrei sa faci, unde vrei sa ajungi si sa fii bine informat vis a vis de ceea ce societatea iti poate oferi .
Sa stii ce vrei sa ajungi !! Sa alegi in cunostinta de cauza ! (B.M.-avocat)
Am lasat pentru final cuvintele unui prieten, B.C., cunoscut blogger si jurnalist:
Inainte de a alege viitorul loc de munca, trebuie sa stii foarte bine ce vrei de la el. Vrei sa debutezi, sa capeti experienta, vrei sa castigi bani, vrei sa spargi piata cu genialitatea ta, vrei sa ai o persoana anume de la care sa inveti, toate acestea trebuiesc puse pe hartie si cantarite. Nu am stiut lucrul acesta, atunci. Am avut doar noroc ca am plecat de undeva de unde am invatat presa si am avut si omul necesar care sa ma ajute sa fac asta. Din acest punct se poate rata cariera, spun eu, si mi se pare deosebit de important sa stii ce vrei la inceput de drum. Oportunitati pentru un salariu mare sunt mereu. Pentru a invata, mai rar. Si acest "a invata" inseamna automat acceptarea unor conditii sub cele imaginate/dorite/sperate/visate, pana in clipa in care vei putea pune realizarile pe masa si cere ceea ce meriti. Ceea ce, de obicei, nu ti se va da oricum, dar asta este alta poveste.
O mare greseala este sa te apuci din prima de treburi care te depasesc. OK, instinctul de autodepasire este bun, in anumite cazuri, dar nu ACUM. Lucrurile trebuie lasate sa vina firesc. Chiar daca te simti capabil sa sari peste multe obstacole, garantez ca exista unul neasteptat. In clipa cand il intalnesti...poti reusi sau poti da gres. Si din clipa aceea, mai ales daca este negativa, istoria este gata sa se scrie.
In speranta ca ti-a folosit ceea ce ai citit, te invit sa citesti si aici.
“Acest articol a fost scris cu ocazia conferintei anuale Training 08, evenimentul de training general, de HR, vanzari si e-learning cel mai complex al anului.”
Comentarii
pasul cu dreptul e important. cred ca cel putin la fel de importanta e clipa de dinainte de a trece pragul, cand te opresti, privesti pragul, iti constientizezi pozitia... si faci constient si convins apoi primul pas.
Chestia asta ma face sa gandesc pozitiv si sa fiu optimist,"daca pasesc cu dreptul o sa-mi mearga bine" si astfel imi atrag de partea mea energia pozitiva, tine de psihicul meu. Mie imi iese !
Si da, ma refeream la atitudine. Sa pasesti cu dreptul iti poate aminti scurt sa ai atitudinea dreapta, corecta.
Iar a invata din greselile si experienta altora...e o frumoasa poveste.
Eu zic sa multumesti vietii ca te-a indreptate spre greselile care ti-au furnizat acele lectii fara de care nu ai fi putut primii "zecele". Demaio a zis o mare vorba. Raspunsurile altuia nu functioneaza decat pentru el insusi.
Pe curand,poate!
Bafta voua! :)