Azi noapte am plans mult. Am plans in toata casa. Pe balcon, in bucatarie, asteptand sa fiarba ceaiul, in prosopul de la baie, in perna, in pumni, cu obrajii pe genunchi sau in palme. Am plans tare, am plans in mine, am plans linistit sau in hohote. Am plans mult pentru trecut, pentru toate clipele irosite, pentru toate clipele in care n-am stiut sa ii luminez chipul, pentru toate ranile pe care i le-am facut si pe care acum le duce demn si resemnat. Am plans pentru prezent, pentru toate darurile pe care mi le ofera si pentru tot talmes balmesul de emotii in care ma scufunda zi de zi. Am plans pentru viitor, pentru toate clipele frumoase care inmuguresc acum si pe care, cand sunt pe punctul de a le ucide in fasa, cand le protejez in palme si in ganduri. Am plans pentru ca simt bataliile. Batalii in care pierd si castig deopotriva. Insa nu asa patim toti? Plangem de durere, in genunchi, in timp ce mainile se ridica spre cer, a multumire? Am rani si stralucesc . Plang zambind radios. Ma privesc in oglinda.Ma uit la mine cu ochii tai. „Ai ochi frumosi, mai ales dupa ce plangi„ imi spuneai. Imi tremura buzele, asa ca le dau cu ruj. Un ruj rosu, Cruella se cheama. Un ruj care nu se va duce de pe buzele mele decat cand voi vrea eu. Imi pun si cerceii din perle si ies in soarele rece de octombrie.
Sunt vie.
(Fragment din "Ileana")
Comentarii
Pe curand, poate!
Mi
@Mi: multumesc, stiu ca ma pot baza pe ochii tai. Vezi vultureste, dar, totusi, ai mei sunt mai frumosi si mai....vorbareti...asa ca ii pastrez!
legand ideile si revenind totusi la emotii placute, ati vazut vreodata lacrimile unui cutzulache? cred ca este adunata in ele toata profunzimea universului. uneori, si oamenii plang la fel.
legand ideile si revenind totusi la emotii placute, ati vazut vreodata lacrimile unui cutzulache? cred ca este adunata in ele toata profunzimea universului. uneori, si oamenii plang la fel.
Frumos fragmentul din Ileana... cum as putea citi/vedea si restul?
Pupici Andreea :)
Elena Farago
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
Pe curand, poate!
Poza imi inspira ceva din atitudinea lui Marilyn Monroe; sau poate asa mi se pare mie, tinand cont ca am vazut chiar ieri un documentar despre Marilyn Monroe pe Antena 3.
"Ileana" am botezat un text pe care l-am scris candva...vezi in link inceputul...Este un personaj, a carui voce se mai face cand si cand auzita..Mai ma joc de-a scrisul uneori, ma ajuta sa nu cad, imi tine mintea ocupata.
Sa imi spui daca ti-a placut. :-)
Poate, lacrima inutila iubirii efemere ?
înfiorător de frumos framentul!