Rondo alla Turca umple toata camera de hotel. O camera cam racoroasa. Dau mai tare muzica-am senzatia ca cerceteaza plina de energie toata camera, apoi se refugiaza printre gandurile mele, jucandu-se cu ele, intorcandu-le din drum, rasucindu-le dupa bunul plac.E o muzica buna, daca vrei sa fii impiedicat sa gandesti.
Deschid putin fereastra. Ma retrag rapid sub patura, aerul e rece, rece. Ploua afara. Imi amintesc cum incepeam o compunere la scoala, acum multi multi ani….scriam asa: ploaia dansa pe strazi cu mii de picioare de argint. Nu mai imi aduc aminte daca era o expresie pe care o retinusem de undeva sau una inventata de mine…cert este ca toti profesorii si colegii mei o cunosteau…si mi-o repetau uitandu-se lung la mine. Mie imi placea cum se uitau. Uneori inganam si eu in gand: ploaia dansa cu mii de picioare de argint….de parca auzeam asta prima data si imi imaginam atunci, pe loc, cam cum vine .
Dau drumul muzicii in ploaie, asa cum dai drumul unei mici salbaticiuni. Mi-as dori sa fac fericit macar un trecator, printre picurii de ploaie care ii bat in umbrela sa se strecoare si Rondo alla Turca .
Rondo alla turca si ploaia rece oradeana. O companie buna, cand te pregatesti de somn.
Comentarii
parca asa imi amintesc... Ionel Teodoreanu. nu mai stiu de unde, si mi-e lene sa caut cartea... poate ca e din ,,Lorelei", momentul in care Luli e culeasa de mana lui Catul Bogdan si urcata in trasura... sau poate ca nu...
@Demaio-Da, la Oradea nu ajunsesem inca! Imi place aici.
sper ca nu ti-am rapit bucuria imaginii identificand cealalta sursa decat cea din mintea ta...
uneori imi vin in minte cuvinte, expresii, fraze care s-au lipit de propria mea structura. ma bucur de ele si le pastrez pentru momentul in care imi voi permite sa explorez tot potentialul lor emotional si sa inteleg cu adevarat efectul lor asupra mea :)
De ex, un scriitor care inca imi influenteaza mie scrisul, modul de exprimare, este Zaharia Stancu. :-)
eu am avut perioade in adolescenta cand citem repetat o carte, fascianta fiind de stil, de autor sau de unul din persoanje (cu care ma identificam sau contraidentificam puternic)
acum stau sa ma gandesc ca daca as avea o fiica i-as supraveghea atent lectura... atat cat as putea... :)
Pe curand,poate!
Imi amintesc cat de greu am convins-o pe sora mea mai mica sa citeasca. Studia vioara, asa ca prima carte aleasa pentru ea a fost una care se numea "Vioara de sticla"-un roman despre o fetita care participa la un concurs. I-am povestit putin din carte, apoi i-am dat-o cu rugamintea sa ma tina la curent cu ce a mai aflat. Plus, seara, de cate ori citeam eu, ii sugeram ca ar putea sta langa mine cu cartea ei...A fost nevoie de multa rabdare si de ceva timp ca ea sa prinda gustul lecturii...Daca as fi avut laptop si internet pe vremea aceea.....cred ca nu mai citeam nici eu, darmite sa mai conving pe cineva!
iar cartea sa fie la vedere, la indemana...
copiii uneori citesc, si aici e valabila reclama si asteptarea: Harry Potter o demonstreaza cu succes... s ieu il citesc cu placere , la aproape 40 de ani
de vin sunt si programele scolare, contin de cele mai multe ori fragmente literare alese parca anume pentru motivul ca, daca n-ar fi in manual, cartea n-ar fi fost citita in veci...
La multi ani Andreea !