Demult, pe holul unui liceu, un profesor cu parul alb ii explica unei adolescente ca uneori Dumnezeu creeaza bijuterii, asa, ca ea. Doar ca intotdeauna, in crearea unei bijuterii, un pas il constituie topirea metalului si apoi modelarea lui. Dupa o vreme, Dumnezeu vrea o bijuterie si mai rafinata si topeste iar metalul....si apoi il remodeleaza intr-un noua creatie.

Asa am ajuns sa fiu recunoscatoare tututor incercarilor prin care am trecut-am stiut ca sunt in siguranta, ca nu ma pierd, ca sunt doar “topita”, iar si iar, pentru un rezultat si mai bun.

Datorez mult din ceea ce sunt azi acestor “topiri” pline de iubire.

2008 a fost pentru mine un an lung si....plin. Cu multe topiri si remodelari. Sunt insa recunoscatoare, pentru ca ma asteapta un 2009 magnific. Mugurii lui deja au imbobocit.