Nu mai scrii nimic? ma intreaba prietenii.
Sunt racita, cu termosul de ceai langa mine, cu vitamina C pe noptiera si servetelele in palma. Gandurile mele sunt topite, amalgamate de o febra care le frange la jumatate. Nu, nu am febra, vroiam sa spun doar ca imi lipseste energia de a scrie, de a iesi la rampa...
In rest, traiesc intr-o fericire curioasa, blajina, calda. Traiesc intr-un bob de strugure. Intr-un miez de paine calda. Numar orele pana la vacanta. Bine, hai, zilele. O sa mai lucrez trei zile si apoi intru in vacanta de iarna. (Prefer cuvantul vacanta, nu suport corporatistul concediu. Si in germana, preferintele mele se mentin-vacanta se spune die Ferien, suna asa, a feerie, a veselie, e cristalin, pe cand concediu, der Urlaub, suna ca un pietroi urat care cade intr-un lac plumburiu). Poate am febra totusi...:-D
In vacanta, bobul meu de strugure in care traiesc se va dilata. De fericire. Sper sa ninga, am visat des zapada si m-am trezit de fiecare data senina si odihnita.
Sunt racita, cu termosul de ceai langa mine, cu vitamina C pe noptiera si servetelele in palma. Gandurile mele sunt topite, amalgamate de o febra care le frange la jumatate. Nu, nu am febra, vroiam sa spun doar ca imi lipseste energia de a scrie, de a iesi la rampa...
In rest, traiesc intr-o fericire curioasa, blajina, calda. Traiesc intr-un bob de strugure. Intr-un miez de paine calda. Numar orele pana la vacanta. Bine, hai, zilele. O sa mai lucrez trei zile si apoi intru in vacanta de iarna. (Prefer cuvantul vacanta, nu suport corporatistul concediu. Si in germana, preferintele mele se mentin-vacanta se spune die Ferien, suna asa, a feerie, a veselie, e cristalin, pe cand concediu, der Urlaub, suna ca un pietroi urat care cade intr-un lac plumburiu). Poate am febra totusi...:-D
In vacanta, bobul meu de strugure in care traiesc se va dilata. De fericire. Sper sa ninga, am visat des zapada si m-am trezit de fiecare data senina si odihnita.
Comentarii
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Iti doresc, Andreea, o viata pe masura dorintelor tale; o viata care sa fie "die Ferien", asa cum de altfel si meriti! Sarbatori fericite!
Pe curand,poate!
@Marius-astazi merg la cumparaturi, sigur uit de raceala, doar sunt fiica Evei...:-)