Tu iti iubesti viata ?

Iti iubesti viata, Andreea?

Asa m-a intrebat cineva azi si pentru o clipa, m-am simtit chestionata de insusi bunul Dumnezeu. "Viata...aaa, viata...e frumoasa, imi place." " Viata ta, nu a altora. Nici macar a planetei, a ta." "Hmm, sigur, daca nu as iubi-o, as fi curmat-o de mult." Poate.

Tremur un pic in timp ce baigui in gand: sigur, as fi putut avea mai mult noroc, s-ar putea produce unele imbunatatiri pe ici pe colo....Mai multa lumina in copilarie, mai multa limpezime in adolescenta, mai multa incredere in anii de inceput ca adult....iar acum, mai multa flexibilitate .....nu stiu exact, una peste alta, e o viata bunicica...nu? Intreb si eu cu speranta. Inchizitorul meu amplifica tortura: "Dar, Andreea, daca ai vedea viata ta pe un raft, ca un CD, ca o haina , ai cumpara-o?" "Hmmm, nu stiu sigur....cred ca as cauta una mai colorata, mai plina, mai ....nu stiu cum sa iti explic." "Descrie-mi genul ala de viata pe care o cauti !" Tac. "Mai esti, mai, acolo? "

Vocea care iese din laptopul meu mi se pare impersonala de-a dreptul. Nu mai sunt deloc sigura ca vorbesc cu un cunoscut, ci cu vreun arhanghel venit sa ridice ceata de pe mintea mea obosita. Inca tac.

Mi se deruleaza zeci de imagini prin fata ochilor. "Ma, stii sau nu ce vrei ?" "Aaaa," baigui eu, "ti-am zis, ca tot omul, vreau si eu sa nu mai am griji, program zilnic, sa fac numai ce vreau"..."Hai ca te apropii, asta te intrebam, ce vrei?"

Tac iar. Si taaaaaac.

Vocea care ma chestiona a disparut de mult in neantul virtual. Eu inca tac si derulez imagini in minte...eu fericita, ce anume ma face fericita? Cand radiez? Cand sunt iubita, in centrul atentiei. Cand calatoresc de placere. Cand ajut pe cineva si reusesc sa schimb in bine ceva. Cand nu am program si reguli impuse. Cand creez ceva si sunt in flux, inspirata. Cand imi petrec timpul cu nepotica mea de cinci ani. Cand ma simt conectata la iubirea divina, cand ma simt ocrotita. Cand visez cu ochii deschisi si tes planuri.

Dar nu despre asta e vorba. Ci despre ce vreau cu adevarat in viata asta. Gandul mi-a zburat la o comunitate din care fac parte de ceva vreme, se numeste Amazing Dreamers si aduna oameni cu tot felul de vise. Sunt vise care ma inspira, mai ales ca se implinesc….Plus, ca ajungi la urma sa constati ca nu destinatia iti produce placere cu adevarat, ci calatoria in sine, alegerile pe care le faci …

Greutatea este sa ai curaj sa imaginezi si sa verbalizezi/notezi tot ceea ce doresti. Uneori, cerem timizi tufisul, in timp ce Dumnezeu vrea sa ne ofere padurea! Nu credem ca meritam, desi asteptam in secret o minune. Si asteptam……si se apropie sfarsitul si suntem ruginiti, anchilozati, sclerozati, resemnati….plecam fara sa fi inteles nimic din viata.

Imi doresc ca in viata asta sa reusesc sa ii fac loc lui Dumnezeu mai mult, cu convingerea ca este alegerea cea mai inteleapta. Doar asa imi pot simti inima inflorind.
Restul, vor veni apoi de la sine.

Comentarii

Anonim a spus…
Iti mai amintesti ca ti-am spus ca imi place viata fara complicatii inutile? Ei bine,cam asta e imaginea ce o am in minte despre tine: o fiinta care te face sa te simti bine,fara sa-ti complice existenta. Un suflet curat,care iti impartaseste gandurile simplu,firesc! Dar care pretinde sa fie tratat cu sinceritate.
Sunt fericit ca existi si chiar daca nu traiesc in preajma ta,beneficiez de influenta gandurilor tale frumoase! Privindu-ti chipul,numai daca nu vrei nu remarci ca-ti radiaza de bunatate,de energie pozitiva!
Pe curand, poate!
Anonim a spus…
nu imi iubesc viata, in concluzie!Ar trebuie sa fie tot timpul asa cum imi doresc ca sa fie un intreg, un tot unitar ca sa pot zice 'imi iubesc viata'!
Cand sunt iubit, cand sunt in centrul atentiei, cand imi sunt indeplinite anumite dorinte/vise, sunt in stare sa zic 'viata e frumoasa, o iubesc', dar trece imediat bucuria si imi dau seama ca sunt multe capitole la care trebuie sa lucrez !
Cum zicea si colegul atunci cand vorbesc cu tine, chiar daca nu sunt in preajma ta...simt ca ceva se schimba in ziua respectiva si imi merge excelent si ma simt altfel...mai usor, mai satisfacut, mai vesel, mai optimist, mai implinit ! As vrea sa reusesc de unul singur..nu stiu ...
gabi a spus…
Foarte frumoasa si sensibila scrierea ta.
....
Ar trebui sa vina si intrebarea:"ce nu-ti place Andreea?", intrebarea care-ti va releva niste adevaruri la care nici nu te-astepti. Iar daca urmeaza si intrebarea: "si daca nu-ti place acel lucru, de ce-l faci?", urmata de raspunsul "de nevoie", sa vezi cum gasesti sursa frustrarilor oamenilor :P
Din nefericire oamenii nu au posibilitatea sa faca numai ceea ce le place; se incearca un cuantum de...spre 80% in cazuri fericite, situatie in care ceea ce nu ne place ne afecteaza destul de putin si per ansamblu putem sa simtim implinirea si fericirea.
Mult, mult noroc iti urez (restul calitatilor le ai tu, iar sanatate au avut si cei de pe Titanic ;))
Anonim a spus…
"Happiness is not something ready made. It comes from your own actions." ( Dalai Lama)
calin rosca a spus…
Buna ziua, va rog sa ma ajutati si pe mine cu un link sau un articol. AM mare nevoie. Multumesc!
http://ajutor-ana-papuc.blogspot.com/
Liviu a spus…
Foarte frumos scris. Eu imi iubesc viata asa cum e... ocupata. Ma redagesc in fiece ora de serviciu, caci altfel m-as plictisi de moarte. Dar viata e altceva... Eu credc ca viata e facuta din ingeri si din minuni. Scrii foarte bine, apropo. Revin cat de des pot. Sper sa nu uit adresa.
Andreea a spus…
@Anonim-cred ca nimeni nu ne poate complica cu adevarat existenta, cu exceptia noastra, personal.Uita-te si la cum ne exprimam-spunem "m-am enervat", recunoscand astfel ca noi decidem/alegem cumva daca ne enervam/complicam sau nu.Rareori am auzit m-a enervat x sau y....
Altfel, fericita ca pot face si eu ceva bun pe lumea asta. Sau, sa nu fiu aroganta, fericita ca ii permit lui Dumnezeu, atat cat si cum ma pricep, sa isi exprime iubirea de oameni si prin mine.
@Tymo-tu esti mic,insa destul de treaz, norocul tau! O sa inveti tu incet incet sa nu te mai zbati, sa te predai cu incredere :-)
@Gabi-o intrebare de care mi-era frica, pentru ca stiu raspunsul. Nu-mi place lasitatea mea, faptul ca prefer comoditatea, din motive care tin poate de nevoile primare, desi asta nu e o scuza, in loc sa imi asum cu curaj unele actiuni care mi-ar aduce mai multa satisfactie. Sunt constienta de unele daruri pe care le am, insa le folosesc cu parcimonie, cu neincredere. Nu vreau sa detaliez, penru ca e un subiect cam dureros.
@Anonim: true.
@Calin Rosca-Sper ca mama ta sa invinga!
@Liviu-Ingei si minuni...Iti dai seama, suntem si ingeri si minuni in acelasi timp! Traiesti frumos daca asa vezi lucrurile. Mai treci, mai pupa-ma pe frunte (a se citi lauda), imi place!