Toate gandurile mele bune!

Avionul ruleaza lin pe pista. Ii simt greutatea, hotarata, masculina. Incepe sa prinda viteza, motoarele uruie tare si aripa dreapta se inclina brusc spre mine. Imi vine sa vomit, dar imi si place. Ceva in stomac. Decretez imediat ca daca toate decolarile sunt atat de sexy ca asta, atunci sa tot zbori! Imi fuge gandul la o declaratie a unei vedete de pe la noi care povestea cat de sexy este sa conduci un motor. Inteleg abia acum la se referea. Desi situatiile difera: sunt pe scaunul unui avion, cu o ferastruica mica, deja inghetata, in dreapta mea. Impetuos, avionul continua sa urce cu botul orientat in sus. Respir adanc si ma tin cu mainile de marginile scaunului. Ceva-ul ala sexy din stomac a disparut, acum atentia mea s-a mutat la urechile infundate. Naspa treaba!

Deschid ochii si aproape ca tip de surpriza: o doamna masiva, cu un zambet urias lipit ca un poster pe fata se uita atenta la mine, cam cum se uita doctorul dentist. Si la fel de aproape. Ma cerceteaza probabil de cand am decolat. E ok, ingaim eu si ma fac mica in scaun. Stiu, draguta. E primul zbor? Dau din cap ca da. Se gandeste putin si apoi izbucneste in ras : nu ca e sexy decolarea? La aterizare nu e asa distractiv ! Citeste si ganduri?!

Zambesc intr-o directie si ma intorc usor cu spatele spre ea. Gandul ca muntele asta de carne poate si are voie sa faca sex imi readuce in atentie senzatia de greata. Imi apas urechile cu palmele: nu mai judecaaa!!! Nu mai judeca, macar o zi in viata ta! Culmea, mi se desfunda. Zambesc la tanc stewardesei care ma intreaba ce vreau sa beau. Suc de gref aveti? Si eu as vrea daca aveti, surade angelic doamna. Ma ajuta la digestie, imi explica.

Beau zambind ingaduitor. Eu beau sa imi taie greata, imi zic in gand. Sigur, in cazul tau, e bun, ca taie greata, o aud. Raman cu paharul de plastic intre buze si ochii mariti de surpriza. Oare chiar citeste ganduri? Poti sa stii, in ziua de azi? Atatia oameni au diverse daruri paranenormale. Nu se poate, un gand bun de mi-ar trece si mie prin capul asta! Brusc, mi se strange stomacul dureros, ce e ala un gand bun? Cam cum ar trebui sa sune un gand bun, care sa ma faca sa par mai draguta si mai buna, daca doamna ar citi intr-adevar ganduri? Cu coada ochiului, o vad cautand in geanta. Are o geanta stacojie, din material textil inflorat . Mare, stilul hippie. Sa imi amintesc sa nu mai arunc banii niciodata pe astfel de genti! Stomacul iar mi se strange dureros. Chiar nu pot sa emit un gand bun?? Numai si numai rautati ! Poate e atat de grasa pentru ca e bolnava. Ma las pe spate multumita de gandul meu. Faptul ca ma gandesc ca nu e grasa din vina ei, ma relaxeaza. Vezi, poti sa fii si draguta, aud in mine.

Doamna imi intinde un covrig tare. Ia, o sa te ajute la stomac. Nu prea cred, dar il iau. Ea cauta in continuare in geanta stacojie. Musc cu maselele din covrigul tare, in timp ce trag cu coada ochiului la ea. Probabil cauta acum bomboanele si ciocolata. Imi da mie un covrig, apoi se rasplateste cu ceva dulce: a facut o fapta buna. Sunt rea azi, e clar, nu pot opri glasul asta. Parca nu sunt eu. Nu mai stiu cum sunt eu, nu imi amintesc deloc cum arata un gand bun. In loc de bomboane, scoate o pastila colorata, ca ampicilina. Nu apuc sa citesc ce e. O inghite fara apa, fara suc, apoi se lasa pe spatarul scaunului cu ochii inchisi. Ahaa, se concentreaza mai bine ca sa imi intre in minte. Repet intruna versurile din Imagine ale lui john Lennon. Macar astea sunt ganduri bune, cel putin asa cred si o impiedic sa vada cat sunt de rautacioasa.

Ma las si eu pe spate, fredonand intruna in minte refrenul cantecului. Ma gandesc la sora mea care ma asteapta pe aeroport, vad in minte zambetul nepoatei mele de nici patru anisori, apoi mi-o amintesc pe sora mea copil...micuta, hey, ce de ani au trecut! Pentru ele, pentru toti oamenii de fapt, mi-as dori o lume ca cea visata de Lennon: fara granite, fara razboaie. Zambesc visatoare. Doamna Doua-Locuri de langa mine a scos din pliul scaunului o carte. Ceva cu si despre ingeri. Pare captivata, absorbita total si subit. Cred ca zambesc cam tamp cu ochii fix la carte. Vreau foarte tare sa vad cum se numeste cartea !

Mi-am pus masinal centura, aterizam.

Doamna se uita iar cu interes la mine. Pentru prima oara, ma uit la ea. Nu e atat de hidoasa pe cat credeam. Are trasaturi placute, piele curata, neteda si ochi mari, frumosi, bine machiati. Ma tot intalnesc cu cartea asta, ii explic. Nu am citit-o inca, mai adaug. Trebuia sa zic ceva.

Avionul ruleaza in linie dreapta pe pista. Scoate un pix din geanta, scrie ceva in carte si cand ne ridicam de pe scaune, mi-o da. Nu am timp sa zic nimic, iese pe culoar si se indeparteaza. Eu trebuie sa mai astept, sa treaca oamenii de pe culoar si sa imi iau bagajul de mana. Ma asez inapoi pe scaun, nu mai pleaca nicaieri avionul cu mine. Deschid cartea si citesc dedicatia scrisa cu roz (pixul ala era roz?!!) : Toate gandurile mele bune! si o semnatura indescifrabila.