Zilele trecute am citit mult despre empatie despre ce înseamnă şi cum se poate manifesta autentic. Ceea ce am găsit în cartea lui Rosenberg m-a nedumerit....pentru că singurul răspuns este îndemnul de a fi prezent...alături de o listă cu comportamente (pe unele le credeam empatice) care inhibă empatia.
Ce înseamnă deci prezenţa empatică? Cum poţi fi doar prezent, atât de prezent încât pe celălalt să îl ajute.... prezenţa ta? Cum arăţi celuilalt că îl înţelegi , la nivel emoţional şi nu numai? Cum îi poate folosi simpla prezenţa? Să fie oare suficientă?
"Comportamentele obişnuite care ne împiedică să fim suficient de prezenţi pentru a le oferi empatie celorlalţi :
Sfaturile : “Cred că ar trebui să ……” , ”Cum se face că nu ai ……?”
Punerea în inferioritate : “Asta nu-i nimic, stai să vezi ce mi s-a întâmplat mie“
Educarea / instruirea : “Ai putea transforma experienţa asta într-una foarte pozitivă, dacă nu ai.......”
Consolarea : „ N-a fost vina ta, ai făcut tot ce se putea face „
Istorisirile : „Asta îmi aminteşte de o întâmplare....”
Expedierea : „Înveseleşte-te. Nu te mai simţi aşa prost“
Compătimirea: „Sărmanul de tine.....“
Interogarea: “Când a început asta?”
Justificarea: “Te-aş fi sunat, dar……”
Corectarea : “Nu s-a întâmplat aşa. “
Credinţa că trebuie să rezolvăm situaţii şi să-i facem să se simtă bine, ne împiedică să fim prezenţi. " (Marschall Rosenberg, Comunicare Nonviolenta)
Ce înseamnă deci prezenţa empatică? Cum poţi fi doar prezent, atât de prezent încât pe celălalt să îl ajute.... prezenţa ta? Cum arăţi celuilalt că îl înţelegi , la nivel emoţional şi nu numai? Cum îi poate folosi simpla prezenţa? Să fie oare suficientă?
"Comportamentele obişnuite care ne împiedică să fim suficient de prezenţi pentru a le oferi empatie celorlalţi :
Sfaturile : “Cred că ar trebui să ……” , ”Cum se face că nu ai ……?”
Punerea în inferioritate : “Asta nu-i nimic, stai să vezi ce mi s-a întâmplat mie“
Educarea / instruirea : “Ai putea transforma experienţa asta într-una foarte pozitivă, dacă nu ai.......”
Consolarea : „ N-a fost vina ta, ai făcut tot ce se putea face „
Istorisirile : „Asta îmi aminteşte de o întâmplare....”
Expedierea : „Înveseleşte-te. Nu te mai simţi aşa prost“
Compătimirea: „Sărmanul de tine.....“
Interogarea: “Când a început asta?”
Justificarea: “Te-aş fi sunat, dar……”
Corectarea : “Nu s-a întâmplat aşa. “
Credinţa că trebuie să rezolvăm situaţii şi să-i facem să se simtă bine, ne împiedică să fim prezenţi. " (Marschall Rosenberg, Comunicare Nonviolenta)
Comentarii
'e o arta ce se transmite de la om la om : sa sti sa indrumi, sa dezvolti talente presupune sa sti sa sfatuiesti. Iar a fi un bun sfatuitor implica EMPATIE ....'
----
sa simt 'prezenta' celor dragi tie :-)
e ceva !?
elena.n
(corectat)