În introducerea

unei cărți cumpărate ieri, stă un citat din Rainer Maria Rilke-un citat de care încă nu am putut să trec ca să citesc restul. Iată-l:

"Fii răbdător cu tot ceea ce e nerezolvat în inima ta și încearcă să iubești întrebările însele ca pe niște camere încuiate sau cărți scrise într-o limbă străină. Scopul e să trăiești totul. Trăiește acum întrebările. Poate că într-o bună zi, încet-încet, fără să-ți dai seama, vei descoperi răspunsurile. "

Asta da temă de gândire...când mă gândesc la febrilitatea cu care caut răspunsuri...la lungile minute în care stau noaptea cu ochii deschiși imaginând răspunsuri...la neastămpărul interior....Să iubesc întrebările...măi să fie!


P.S. Cartea se numește "Călătoria inimii. Calea iubirii conștiente" de John Welwood .

Comentarii

Anonim a spus…
eu ... sunt convinsa ... intr'o buna zi ... SIGUR descoperim raspunsurile ...
dar ... trebuiesc cautate ... ca nu e egal daca descoperim raspunsurile acum. maine, ori la sfarsitul vietii !
---
eu cred ca TU ... nu numai ca iubesti intrebarile ... iti place sa gandesti ... apoi ... iti plac rezultatele pe care gandurile Tale le aseaza in mintea Ta :-))

elena.n
Andreea a spus…
Nu m-am gandit niciodata ca as iubi intrebarile, pentru ca ele ma chinuie, imi dau o stare de disconfort, mai intens sau mai putin intens..poate totusi le iubesc, altfel nu le-as mai folosi, as renunta si gata! Ma tulbura gandul asta, serios!
Anonim a spus…
...
daca nu ai intrebari ... nu ai raspunsuri ...

nu stiu ... mi se pare fara valoare toata viata daca ... raspunsurile lipsesc !!

Andreea, am intrat la Tine sa ma relaxez ... si ma trezesc ... ca ma faci sa gandesc ... :-))

esti faina :-)


elena.n
Anonim a spus…
Îmi place exaltarea unora de a crede că vor descoperi nu ştiu ce răspunsuri, că se vor pune poduri de cunoaştere între ei şi ceea ce habar nu aveau că există sau că vor fi aşteptaţi pe nu ştiu unde, de nu ştiu cine, cu cartea de epifanii gata pregătită pentru ei.
Sincer, nu cred în nimic din toate acestea. Şi sunt sigur că ultimul moment nu are cum să aducă răspunsuri, ci doar o rezolvare definitivă a amăgirii în care trăim.
De aceea îl aştept cu drag. Acesta este singurul meu răspuns :)
Unknown a spus…
Andreea, eu consider ca tu deja iubesti intrebarile; altfel cum se justifica "febrilitatea cu care caut răspunsuri...la lungile minute în care stau noaptea cu ochii deschisi imaginând răspunsuri...la neastămpărul interior....". Asa ca eu presupun ca indemnul de a iubi intrebarile se adreseaza celor care nu o fac inca, iar celor care sunt in plin proces indemnul lui Rainer Maria Rilke este "Fii răbdător" si admite probabilitatea de a nu gasi raspuns la intrebare chiar daca iubesti intrebarea, dar cu toate astea sa nu renunti in a cauta raspuns la intrebare, sa nu renunti in a iubi intrebarea(altfel care ar fi rostul lui "poate ca.." din "Poate că într-o bună zi, încet-încet, fără să-ti dai seama, vei descoperi răspunsurile."?; adica din moment ce poate exista "poate ca da", se poate manifesta si "poate ca nu", caci altfel am respinge acea marja de imprevizibil, incertitudine prezenta in orice).
In concluzie, sunt de acord cu ce spune Rainer Maria Rilke, cu mentiunea ca cele spuse sunt intruchiparea echilibrului; si cum obtinerea echilibrului presupune un drum, un proces, e inevitabil sa nu ai parte si de "febrilitatea cu care caut răspunsuri...la lungile minute în are stau noaptea cu ochii deschisi imaginând răspunsuri...la neastămpărul interior....", dar si de situatii in care sa nu mai crezi nimic din toate acestea(asa cum DeMaio a specificat). Adica a cauta un raspuns la o intrebare, la urma urmei, e o optiune.
Andreea a spus…
Credeam ca iubesc raspunsurile, intrebarile ma incomodau, ma puneau pe jar...Pentru mine este tulburatoare ideea ca de fapt le-as iubi... Ca si cum as fi indragostita de un tip pe care de fapt si de drept nu il pot suferi, unul care ridica sabia si ma obliga sa fiu en-garde si eu...

De curand, urmarind un filmulet cu Echart Tolle postat pe damaideparte.ro am mai dat de o idee care m-a tulburat-facea omul acela o referire la spatiile dntre cuvinte, spatii intinse, vide, linistite...N-am mai scris despre asta, insa mi-a placut mult sa ma gandesc la asta.
Anonim a spus…
---
tie iti place sa gandesti :-)
nu e rau ....
---
spatiile intre cuvinte ... ?! :-)
nu cred ca e ceva extra.
cand exista ... cititorul este chemat sa le completeze din prisma propriei sale dispozitii interioare :-)

seara frumoasa

elena.n
Anonim a spus…
aberant...si daca raspunsurile nu mai vin?
Andreea a spus…
Ei, aberant ! Daca raspunsurile nu mai vin, inseamna ca nu ai pus corect intrebarile. O varianta. :-)