Gânduri...


De două săptămâni sunt acasă, am intrat în concediul prenatal (ah, sună urât sintagma asta, corporatist)-prefer să spun că m-am retras în mine și spre mine, că dilat în tihnă zilele până la întâlnirea cu puiul meu...da, asta fac de doua săptămâni. Un fel de purificare, de curățenie interioară, învăț cum să las totul deoparte, astfel încât să fiu pregătită, curată, cu intuiția perfect clară și simțurile treze ca să trăiesc intens minunile din jur.


Mă transform, nu atât fizic, cât pe dinăuntru-acesta e motivul pentru care nu mai sunt atât de prezentă pe blog. Au trecut doua săptămâni și ruptura de lumea în care am ființat atâta timp încă nu s-a produs total...În prima săptămână am dormit mult, nopți în care am căzut ca plumbul și după amieze generoase și însorite. În spatele ochilor limpeziți de somnul odihnitor, a început apoi zbaterea, îndoiala, neliniștea : ce mă fac eu cu atâta timp liber? Dacă “ies din joc”? Uitând că eu însămi sunt jocul...că pot face exact ce vreau și când vreau, pentru că existența este plăcerea de a experimenta și bucurie...Da, uitând toate astea, m-am lăsat cuprinsă de spaime.


Mici întretăieri de liniște-momente de grație- au mai sfâșiat din haotica țesătura a fricilor de tot felul: câte un apus spectaculos în care m-am lăsat absorbită, multele dimineți fără nicio grijă și un mic dejun bogat și tihnit..., liniștea străzilor și a magazinelor la ore matinale, câte o carte savurată fără grabă, un regal cosmetic la un centru spa într-o dimineață superbă și apoi mers alene pe străzi liniștite și umbrite, explozia de verde și mirosul crud al ierbii, un suc de portocale băut cu aer de turistă la o cafenea șic...


Simt că trebuie să merg și mai încet. Și mai atentă, însă nu încordată. Atâtea minuni își duc existența în jurul nostru ! Atâtea lumi trăiesc plenar, fără să le pese de orbirea noastră !


Închid cu grijă o ușă, în spatele căreia las poate părți mari din ființa mea și merg înainte cu încredere că mă regenerez, mă resetez ca să fiu aliniată armonios cu curgerea naturală a vieții. Mă apropii de împlinirea mea ca femeie.

Sentimentul că pierd ceva, nici eu nu știu exact ce, este din ce în ce mai estompat. Invers proporțional cu puterea prezenței puștiului meu.

Comentarii

fevlua a spus…
te citesc de multa vreme si ai adus mereu echilibru in mine. nu stiu de ce. nu stiu cum, doar ca mi e placut si drag.. probabil faptul ca ne bucuram de aceleasi lucruri si lumi marunte, de clipe de libertate, de alei si de oameni frumosi ma apropie de ce scrii si simti.
tot ce stiu insa e ca te vreau bine si te plac sanatoasa, energica si fericita. pup cu drag:)
Anonim a spus…
subscriu !
Felicia
Unknown a spus…
poate ajuta ; http://www.librarultau.ro/carte/alimentatia-adecvata-celor-4-grupe-sanguine-pentru-o-sarcina-sanatoasa-ghid-individualizat-de-fertilitate-si-sanatate-maxima-in-timpul-sarcinii-alaptarii-si-a-primului-an-de-viata-a-sugarului--i15441
Semaca a spus…
Da, Andreea are rarul talent de a ne aduce aminte in diverse forme despre "existența care este plăcerea de a experimenta și bucurie...", ceea ce multi dintre noi au uitat in goana pe care in ziua de azi o numim in mod gresit viata!
Sa ne traiasca si fie sanatoase amandoua persoanele care o compun in acest momet!
Mihaela a spus…
In timpul asta, rupta de automatismul unei vieti de rutina, cred ca te vei regasi pe tine si vei face si cunostinta cu puiul tau.
Anonim a spus…
Nici nu vreau sa ma gandesc ca nu vei mai avea timp de noi dupa ce se va intregi familia! Dar, lasand la o parte egoismul, puiutul tau are mai mare nevoie de tine decat noi. Suntem majori si vaccinati, ne vom descurca intr-un fel. Sa fie bine pentru tine, pentru micutul "sef de stat major" si implicit va fi bine si pentru noi!
Pe curand, poate!
Andreea a spus…
E asa reconfortant sa citesc mesajele voastre! Ca razele soarelui de primavara! E o perioada de liniste si bine, de asteptare calma acum, de redefinire sau poate, cum spui tu, Ella, de regasire. E curios doar cat de lent este procesul de desprindere de rutina unei vieti foarte active. Ego-ul...cred. M-a ajutat mult in perioada asta cartea lui Tolle, Un pamant nou-face un fel de radiografie onesta si exacta a ego-ului si a vocilor lui.
O sa am mereu timp...ma bazez pe faptul ca bebelusii dorm multe ore...in orele acelea imi voi revendica trupul, mi se va aseza sufletul la loc in structurile cunoscute si voi trai cu toti porii minunea de a avea alaturi un baietel numai al meu.
Numele lui (m-ati intrebat multi) este Petru Vladimir Burdalescu si se va naste in jur de 17-20 iunie. Sa va rugati pentru noi in perioada aceea ! :-) Si nu numai...
elena.n a spus…
Cat de frumos !?... foarte frumos !
Felicitari si gamnduri pt voi ... doi :-))
Florin a spus…
Cu siguranta copilul tau se bucura sa te aiba de pe acum…e o placere sa te citesc…aduci echilibru, farmec, propui noi perspective … felicitari!
Andreea a spus…
Multumesc, Florin ! Esti binevenit oricand ! In ce-l priveste pe copilul meu....sper sa ai dreptate si sa fiu o mama buna pentru el. Ma bantuie tot felul de frici, ce-i drept. :-)
Semaca a spus…
Nu prea m-as baza pe treaba aceea cu "bebelusii dorm mult"...desi iti doresc sa fii mai norocoasa ca altii! :)
Andreea a spus…
:-) Ai copii? Pari ca stii tu ceva ceva...