În liniște

Acceptare. Îmi accept starea, trupul, vidul, liniștea, întrebările, temerile, limitele și speranțele.

Așteptare. Îmi aștept pruncul, aștept să îmi pot revendica mintea, trupul și veșmintele, aștept toamna cu lumina aceea aurie și blândă pe care o iubesc și care mă liniștește.

Rugăciune. Îl rog pe Dumnezeu să îmi binecuvânteze cu grația și iubirea sa copilul, să ii călăuzească pașii și să îl sprijine să își împlinească menirea. Să îi dea un spirit vesel și înțelept. Să îl ferească de boală și lipsuri. Îl mai rog să îmi lumineze fiecare ungher al inimii și al minții, să îmi dea curaj să trăiesc nu după voia oamenilor neapărat, cât dupa voia lui, adică experimentând viața cu bucurie și mirare.

Iubire. Renunțare, plinătate, abandon, lipsa ego-ului și a controlului, încredere, lumină, bucurie, esență, pasiune.

Claritate. Limpezime, prospețime, forță. Pentru că nu am multă energie fizică să ies hai hui, îmi folosesc timpul să aduc mai multă claritate filmelor mentale. Îmi imaginez...diverse, iar și iar, cu și mai mult curaj , cu și mai multă limpezime decât am îndrăznit vreodată, cu credința că ele se vor întrupa în plan real curând.

Meditație. Tac cam 10 ore pe zi. Tăcerea conștientă este meditația mea.

Prieteni. Făpturile dragi ale căror gânduri le simt când și când în preajma mea. Ale căror voci le aud când și când la telefon. Distanțele dintre noi parcă se măresc din ce în ce-fiecare aleargă după ceva, zi de zi. Eu m-am oprit, m-am dat chiar la o parte, lăsând loc să se manifeste unui copil bucălat . Copilul meu, care deja îmi revendică cu forța energia și atenția.

Promisiuni. Îmi promit o reinventare de proporții. Noi dimensiuni, noi fațete. Nuanțe. Îmi promit că voi învăța să mă abandonez iubirii pentru cei doi din viața mea, asa cum nu am avut niciodată curaj să o fac. Iubire care nu mă va devora și distruge, asa cum îmi era frică, ci care îmi va aduce mai multă lumină și frumusețe în ochi.

Dor. De Brașov. M-am trezit cu lacrimi în ochi de atâta dor ! Dor de diminețile însorite și răcoroase, de foșnetul pădurii de pe Tâmpa și clopotele bisericilor, dor de cafeaua cu lapte băută pe îndelete și de ștrudelele cu vișine și pâinea gustoasă, cu semințe, pe care coboram să le cumpăr pentru micul dejun. Brașovul va fi mereu rana mea vie. Orașul - coroană în care eu am fost prințesă fără griji. În care mi-a copilărit sufletul și în care m-am hrănit cu lumină, frumusețe și iubire.