Mâine

Mâine împlinesc 33 de ani. Sau nu. Mâine sărbătoresc 11 zile de când sunt mama lui Vladimir...
Pe zi ce trece mă simt mai plină de vitalitate. Curge viața prin mine, se refac celulele în corp, mintea deseneaza alte înțelesuri, iar iubirea pentru micul meu Buddha zâmbitor irumpe luminoasă în mine.

Comentarii

Anonim a spus…
Mulţi înainte şi fericire pentru toţi, voi, cei de acolo! Hai, că zâmbeşti fericită, nu mai e nevoie de nimic acum :)
giani a spus…
LA MULTI ANI, mamico!
sanatate si energie, pentru micul print...si toate cela bune, tie, sa te vada zambitoare si radioasa!

cu drag
Umbra din umbra a spus…
La multi ani!!! Maine e si ziua mea! ;)) Putere, tarie, bucurii, pace, sanatate si toate cele trebuitoare! :)
ajnanina a spus…
La multi ani, femeie frumoasa!
La multi ani, mamica fericita!

sa fii sanatoasa, fericita, bogata, iubita si celebra :)
si/sau ce mai vrei tu...
ajnanina a spus…
la multi ani, si tie, umbra, si un an plin de lumina!
Lore a spus…
La multi Ani!
Andreea a spus…
Multumesc tuturor pentru ganduri si urari, si sa se intoarca inmiit !
Andreea a spus…
Multumesc tuturor pentru ganduri si urari, si sa se intoarca inmiit !
Anonim a spus…
La multi ani, fata frumoasa, dulce, scumpa si iubita!
Baietelului tau ii doresc o viata fericita, senina!
Pe curand, poate!
Anonim a spus…
LA MULTI ANI plini de sanatate, bucurii si multa iubire !
Felicia
Andreea a spus…
Din suflet, multumesc cu recunostinta si iubire, pentru ca intr-un fel sau altul imi (ne) sunteti alaturi si o imbratisare mare !
Anonim a spus…
Andreea, ce se intampla? Nu mai dai nici-un semn? Imi lipsesti enorm!
Pe curand, poate!
Mihaela a spus…
FELICITARI SI LA MULTI ANI!!!
Sa fiti sanatosi si fericiti toti trei!!!
Unknown a spus…
ce blog frumos! :) monstruos de frumos...
Anonim a spus…
ca si tine si eu mi-am zis ca daca as fi stiut cum e sa ai un copil, sa fii mama, n-as fi stat atat pe ganduri, n-as fi lasat mijlocul vietii -in cel mai bun caz- sa ma prinda fara el. el, micul ghemotoc care schimba toate datele problemei. si care trimite absolut totul pe locul 2.

si uite ma gandesc si eu la primele zile, cand am simtit o transformare in mine, pe care nu pot sa o descriu. putere, siguranta, frica, teama si o dragoste enorma, neconditionata. cred ca asta m-a surprins cel mai mult la noua postura, felul in care am inceput sa simt. asa ca poate iti faci timp si scrii si tu despre primele zile, despre momentul "post-livrare".

cu drag,
Blow
Andreea a spus…
Multumesc Ella, Mihai !
Blow-am scris despre primele zile. Probabil o sa imi amintesc de ele sub egida "uimire si cutremur", iar vremea de afara ne-a acompaniat perfect.
Dragul meu "pe curand poate"...ma bucur ca m-ai chemat, vechile obiceiuri, ca scrisul pe blog si corespondenta sunt guri de aer importante pentru mine acum, cand dedic mai toate minutele pruncutului meu!