De curând am terminat cele șase nuvele semnate Carlos Fuentes. Le-am citit cu Vladimir în brațe și după ce am închis cartea, m-am gândit cât de mult seamănă atmosfera din întreaga carte cu primele mele zile acasă cu Vladimir : întâi, o senzație de plinătate, nu numai a brațelor mereu ocupate cu dulcea povară a trupușorului de păpușă, ci și a sufletului, o plinătate mereu crescândă, energizantă, de credeam că îmi pleznește inima...apoi, durerea fizică intensă căreia i-am permis să îmi traverseze trupul....acest trup pe care încă îl perpep ca pe o sălbaticiune cu care mă lupt și căruia trebuie să îi repet răbdare, ai răbdare, acum nimic nu e mai important decât să funcționezi pentru copilul tău....
Mai toate nuvelele lui Fuentes încep calm, liniștit, lucrurile sunt cunoscute-gusturile, mirosurile, oamenii, obiceiurile, apoi, cumva, se insinuează din ce în ce mai pregnant supranaturalul, amenințătorul, straniul, se amestecă cu normalul, până când melanjul este perfect și te trezești că închizi cartea cu o senzație de sațietate, cu inima bătând mai tare, cu sufletul vibrând mai intens. Așa au fost și primele mele zile acasă-liniștite, începeam ziua optimistă, ca apoi, după zeci de încercări prin care treceam și mici guri de aer (un duș rapid de exemplu), să ajung după amiază obosită, deprimată, încărcată, transpirată, amețită de griji și oboseală. Halucinant. Ca fundal, dincolo de ferestre, tunete, fulgere, ploaie în rafale pe terasă.....Și tot ca fundal, iubirea pe care o simțeam crescând și irigând toata ființa. Ea este de altfel cea care mi-a dat energie să fac toate lucrurile- și nu sunt puține...Vladimir este un copil ușor de iubit și îngrijit, cu condiția să fiu liniștită, sănătoasă, odihnită și echilibrată. Este fantastic cu câtă fidelitate îmi oglindește starea interioară !
A trecut o lună, trupul meu s-a mai îmblânzit, se reface spectaculos (de asta soțul meu îmi spune mama zmeilor ), Vladi crește vesel și cuminte (lăptic să fie), se pare că și furtunile de afară se potolesc (am ascultat previziunile meteo mai devreme)...atmosfera halucinantă începe să se disipeze și normalitatea își face loc din nou. O normalitate pe care doar am imaginat-o acum câteva luni. O normalitate diferită, în trei.
Cam așa au fost momentele post livrare, dragă Blow...Ca vremea de afară, ca atmosfera nuvelelor lui Fuentes.
Comentarii
Salutasem ideea unor publicatii de a pune in vanzare romane de succes, reeditate in haina noua si ma bucura frenezia tinerilor de a intra in posesia lor. Ca sa aflu ulterior ca, e la moda sa ai biblioteca plina cu astfel de aparitii si atat! Pacat!
Pe curand, poate!
@Anonim "pe curand poate"- Nu am chiar asa multe pe cap-corpul meu se reface singur, Vladimir creste spectaculos..Il tin multe ore in brate, e usor sa tin o carte pe aproape. Sunt privilegiata, am acest timp de gratie..
Intotdeauna am considerat ca asa cum e necesar sa imi hranesc trupul zilnic de trei patru ori, la fel trebuie sa am grija sa furnizez hrana de calitate si mintii si sufletului. Mintea si sufletul mai flamanzesc uneori, trupul niciodata. Cu totii ar trebui sa ne gandim la ce ii oferim mintii, ce ii oferim sufletului zi de zi...Si in Biblie sta scris ca omul nu numai cu paine se hraneste...(o cred pe bunica mea pe cuvant, nu stiu unde exact in Biblie scrie asta)..