Visez....să beau o cafea fierbinte și aromată într-o zi ploioasă în Trieste, să amuțesc de uimire în Sankt Petersburg, să îmi cumpăr câteva rochii colorate și vesele din Brazilia, să citesc o carte în curtea unui castel de pe Valea Loirei, să merg cu bicicleta printr-un sat elvețian, să parcurg Camino cu pas lejer alături de un om drag, să mă uit cu alți ochi la frumusețile Pragăi, să cern printre degete nisipul deșertului, să descopăr Kenya prin ochii copilului meu.....la toate astea visez, în timp ce pruncul meu doarme senin...Zâmbește în somn....oare ce visează?
Ah, da, mai visez câteva vacanțe cu prietenele mele-nu am avut niciodată parte de o vacanță alături de vreuna dintre prietenele mele...Cu Oana aș cutreiera Budapesta și Viena și aș implora-o să mă lase și pe mine să conduc, cu Bianca aș hoinări pe valea Rhinului și am găsi cele mai bune restaurante plus toate magazinele cu reduceri și chilipiruri, cu Magda aș merge la spa și aș lenevi pe te miri ce plajă cu nisip fin...
Toate la timpul lor. Acum e timpul să îmi veghez copilul, să mă minunez cât de repede și frumos crește, să mă bucur de liniștea de acasă, de faptul că sunt ferită de gălăgie, căldură, praf, stres. E timpul să descopăr fericiri noi, nebănuite, disprețuite poate de unii-casa curată, spațioasă, florile de pe terase, hainele proaspăt spălate întinse la uscat, mâncarea care îmi iese bună (da, gătesc, ieri am fost fericită pentru că am gătit !), gângurelile, zâmbetele și ocheadele lui Vladi, glăscioarele cristaline ale copiilor care se joacă afară ...orele care trec leneș.
Un prieten care ne-a vizitat a spus că se simte la noi ca într-o stațiune, atât e de liniște și frumos....eu mă simt ca într-un sătuc mediteranean-o mică comunitate de oameni tineri și buni, copii frumoși și veseli, flori, cer senin și albastru, liniște, terase largi și vise care plutesc în aer...
Comentarii