ma framant...incep o gramada de lucruri...scriu...incerc sa comunic cu cei pe care nu i-am mai vazut de mult...apoi ma linistesc, iau lucrurile incet, cu pace sufleteasca, le iau pe indelete...si in cele din urma stiu.. :)
Anonim a spus…
Citesc sau sun pe cineva. Sau ma refugiez intr-un film. Astept sa imi treaca. Toti suntem singuri.
Astharte a spus…
Eu as pune intrebarea altfel:ce faci cand doresti sa fii putin singur? :) Asta mi se aplica mie,in ultimul timp, cand imi doresc cu disperare sa am ceva vreme DOAR pentru mine, cand simt nevoia sa ma cufund in mine si sa fac sapaturi arheologice in suflet sa vad ce comori zac ascunse acolo, dar viata si cei din viata mea ma solicita intens. Cand ma simt singura ascult muzica, citesc si vorbesc la telefon o gramada cu prietenii mei. In cazul tau, singuratatea s-ar putea sa fie generata de izolarea oarecum impusa de cresterea copilului. Esti absorbita de ceea ce se intampla cu minunea din viata ta si,uneori, realizezi ca parca te acapareaza cu totul si ca te-ai cam izolat de lumea de dinainte de el, si parca te simti cumva singura.Am trecut prin asta, uneori o simteam cumplit de dureros( ma refer la singuratate) dar se trateaza cu o iesire , din cand in cand, cu prietenii, cu sotul, sau chiar si singura, sa te bucuri de tine si de lume si sa-ti incarci bateriile. Iti doresc numai clipe minunate si cat mai putina singuratate! :)
Anonim a spus…
Cand ma simt singura si nu-mi place, visez la cat de bine o sa fie cand n-o sa mai fiu singura :) Daca sunt singura si asta-mi place, visez la zburat, la spirale, la copii, la gargarite si la cum rad uneori, pana ma doare burta.
Ca si Astharte, abia astept sa fiu putin singura. Pentru mine singuratatea este o stare de fapt, nu de spirit. Nu ma simt singura cand sunt singura. Pentru ca cred in Dumnezeu? Pentru ca sunt maritata? Pentru ca sunt inconjurata de o gasca de copii? Nu stiu. Dar stiu ca nu m-am simtit de tare multa vreme singura. Abia acum realizez, citind intrebarea ta. Daca te simti singura stand acasa cu copilul, sa stii ca toate trecem prin asta. Si mereu mi-am sfatuit prietenele: bucura-te de perioada asta ca nu te mai intalnesti cu pacea asta! Ai atatea de facut stand singura si vei vedea cat de tare ti se va imbogati viata! Eu, cand aveam copiii mici si simteam ca ma plictisesc de-mi venea sa sar afara din propria-mi piele, scriam intr-un jurnal nazbatiile si progresele copiilor, ca sa le aiba cand vor creste. Citeam tot ce-mi cadea in mana, scriam cu infrigurare tot ce simteam, ma relaxam in fata tvului. Daca stii ce sa faci cu ea, izolarea asta (ca nu-i singuratate) poate fi foarte benefica. Pune in balanta ce-ai fost, cu ce esti si planifica ce vrei sa devii. Te pupic.
Multumesc pentru raspunsuri! Nu am spus niciun moment ca ma simt eu singura :-). Am o lume interioara bogata, un pusti adorabil, un sot care lucreaza de acasa, multe carti, internetul, prieteni care ne viziteaza, plus planuri pentru viitorul apropiat-botez, petreceri, concediu.. Eram doar curioasa, pentru ca cineva mi-a argumentat ca suntem mereu singuri, chiar daca nu simtim mereu. Si cand simtim, ce facem ca sa ne intorcem la starea initiala?.. M-am gandit acum si la mine-am uneori momente de singuratate, insa se intampla cand nu comunic sau cand am brusc vreun sentiment de desertaciune, cand nu mai vad frumusetea si sensul. Cu un somn bun se rezolva :-)
luana a spus…
Dupa un timp...ajungi sa inveti ca nu esti niciodata singur.Si ca sa te convingi de asta dupa o zi de munca ajuns intre patru pereti,trebuie sa iesi!Te schimbi cu ceva comod,iti iei ciinele care te astepta si pornesti...in parc,pe malul apei oriunde poti sa vezi clar un petec de cer,un apus de soare ,unde poti sa respiri
Imi spunea cineva ca numai oamenii fara credinta se simt singuri si cu cat m-am gandit mai mult la asta, cu atat am realizat adevarul acestor vorbe..In plus, cu un suflet alaturi, un caine care te asteapta, un copil...chiar nu esti singur niciodata. Chiar daca uneori se face mai frigut in interior, e imposibil sa nu gasim o sursa de lumina si caldura.
Comentarii
Asta mi se aplica mie,in ultimul timp, cand imi doresc cu disperare sa am ceva vreme DOAR pentru mine, cand simt nevoia sa ma cufund in mine si sa fac sapaturi arheologice in suflet sa vad ce comori zac ascunse acolo, dar viata si cei din viata mea ma solicita intens.
Cand ma simt singura ascult muzica, citesc si vorbesc la telefon o gramada cu prietenii mei.
In cazul tau, singuratatea s-ar putea sa fie generata de izolarea oarecum impusa de cresterea copilului. Esti absorbita de ceea ce se intampla cu minunea din viata ta si,uneori, realizezi ca parca te acapareaza cu totul si ca te-ai cam izolat de lumea de dinainte de el, si parca te simti cumva singura.Am trecut prin asta, uneori o simteam cumplit de dureros( ma refer la singuratate) dar se trateaza cu o iesire , din cand in cand, cu prietenii, cu sotul, sau chiar si singura, sa te bucuri de tine si de lume si sa-ti incarci bateriile.
Iti doresc numai clipe minunate si cat mai putina singuratate! :)
Daca sunt singura si asta-mi place, visez la zburat, la spirale, la copii, la gargarite si la cum rad uneori, pana ma doare burta.
Eram doar curioasa, pentru ca cineva mi-a argumentat ca suntem mereu singuri, chiar daca nu simtim mereu. Si cand simtim, ce facem ca sa ne intorcem la starea initiala?..
M-am gandit acum si la mine-am uneori momente de singuratate, insa se intampla cand nu comunic sau cand am brusc vreun sentiment de desertaciune, cand nu mai vad frumusetea si sensul. Cu un somn bun se rezolva :-)