Vladimir

Curând împlinește trei luni. Mă ceartă o prietenă că nu vorbesc mai mult despre el. Nu vorbesc....ce aș putea să spun? Nu cunosc cuvintele care să redea bucuria pe care o simt explodând în inimă în fiecare dimineață în care se trezește zâmbind, care să redea căldura trupului lui mic atunci când îl țin în brațe sau momentele de tandrețe infinită, tihnă, împlinire din timpul alăptării. Nu știu să vorbesc despre el...cumva, încă nici nu îmi vine să cred că îl avem, că e real.

Se transformă zilnic-ieri, de exemplu, am remarcat că are genele mai lungi ! Gândul că Dumnezeu este atât de prezent lângă noi, invizibil, însă lucrând cu grijă și iubire la Vladi mă tulbură. La începutul sarcinii îmi era foarte somn în timpul zilei și m-am plâns doctoriței că abia mă concentrez la servici și că o rog să facă ceva să îmi recapăt energia. S-a uitat la mine atât de uimită! Mi-a spus chiar așa - "Știți ce? Când vă e somn, ar fi bine să dormiți! Să nu mai deranjați! Dvs. aveți idee ce muncă migăloasă se petrece în trupul Dvs? E nevoie de liniște. "

Trece timpul foarte repede....

Nu a avut colici, e vesel, curios, atent, are ochișori vorbăreți, expresivi și maturi, mănăncă cu poftă, conștiincios și preferă să doarmă pe burtică.

Pe 16 septembrie se împlinesc trei luni de când ne simțim cei mai privilegiați oameni de pe pământ. Nu pot să vorbesc mai mult despre minunea asta, sunt prea sărace cuvintele. Radiez doar. Nu îmi spuneți voi toți că radiez ?