Azi, la cursul de psihologia comparată a religiilor -un curs fascinant, ținut de un om cu o vastă cultură, filozof și teolog ca formație, ni s-a explicat că pentru Jung, realizarea Sinelui se traduce prin unirea contrariilor din inconștient și conștient. Am întrebat dacă în creștinism avem un termen care să semnifice realizarea sinelui și răspunsul a fost da, avem. Este theosis, îndumnezeirea. Mi-a plăcut atât de mult cuvântul acesta, îndumnezeire! Îndumnezeire = dumicat de pâine albă, bună, înmuiat în miere curată, limpede. Așa l-am perceput. Noi, bieți oameni, țărână și apă, ne putem îndumnezei, dacă alegem....
Apoi, spre prânz, alt cuvânt s-a dus direct în inimă-evlavia sufletului, care apare atunci când îl cunoaște pe Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii....Poate la bunica mea să mai fi auzit cuvântul acesta, evlavie....Tare mult mi-a plăcut !
Cred ca asta am și simțit, un soi de evlavie, de înfiorare, de bine, așa cum trebuie să simtă drumețul ostenit, întâmpinat cu un pahar de apă rece și o farfurie de mâncare bună.
Apoi, spre prânz, alt cuvânt s-a dus direct în inimă-evlavia sufletului, care apare atunci când îl cunoaște pe Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii....Poate la bunica mea să mai fi auzit cuvântul acesta, evlavie....Tare mult mi-a plăcut !
Cred ca asta am și simțit, un soi de evlavie, de înfiorare, de bine, așa cum trebuie să simtă drumețul ostenit, întâmpinat cu un pahar de apă rece și o farfurie de mâncare bună.
Comentarii
Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei lui Margareta
"Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si-al doilea... al doilea, de! norocul si celelalte <>, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti... Atatia cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara din care se'ngroasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai.! Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: ''Uitati-va la mine!''. Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: ''Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti.''
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani, ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag
al tau parinte.
O sa tin minte- cei rai nu pot fi fericiti.