O zi aproape perfectă

Zâmbete, chiote, joacă și pupături cu Vladi. Așa debutează fiecare zi la noi în casă.
Un pumn de migdale crude, un gref roșu, zemos și dulce și două-trei caise deshidratate-micul meu dejun, aparent frugal, însă foarte consistent și sațios. Mail-uri, știri, comentarii, joacă cu Vladi. Ostenit și sătul, îmi adoarme în brațe. E aproape ora unu. Duc o haină la curățătorie, apoi mă prezint la cosmetică-am o programare pentru un tratament de hidratare facială. Sunt destinsă, mersul pe jos până la salon mi-a făcut bine, am inspirat cu plăcere aerul rece și ușor umed de afară. Știu că băieții huzuresc acasă în liniște. Mai scapă și ei de mine, își fac de cap...
Aburi ozonizați, masaj, masca, ultrasunete, ser de nu știu care...mi se face somn tare...Urmează manichiura cu cea mai pedantă și perfecționistă manichiuristă pe care am cunoscut-o. Am pleoapele umflate de somn, căldura din salon și conversațiile ușoare mă moleșesc de tot. S-a trezit Vladimir, nu mai am nici eu stare, vreau afară la aer...Cumpăr o pâine neagră pe care o feliez singură manevrând un aparat uriaș. Mănânc pâine goală pe stradă. Duminică, la curs, nu știu ce cuvânt m-a dus cu mintea la pâinea caldă și apoi am pierdut minute bune din prezentare gândindu-mă în ce loc din București aș putea găsi pâine caldă.....ca cea din copilăria mea...Mestecam cu bucurie prin curte un codru de pâine goală sau cu "brânză curată", luată de la un "om de încredere"...după cum zicea bunica mea....
Peste drum este o piață. Conopidă, ridichii, salata verde, struguri negri, banane. Festin. Un ultim popas într-un market-biscuiți cu ciocolată pentru diminețile cu cafea decofeinizată, brânză feta pentru clătitele americane care îi ies atât de bine lui tati, cașcaval afumat, hârtie de copt pentru plăcinta cu mere la care mă gândesc de câteva zile....Cam multe deja...nu mai e loc de savurat plimbarea, plus că mi se pare și mai frig afară. O tai peste câmp, sufletul meu se destinde de dragul spațiului larg, aerisit. Acasă- cald, bine, băieții mei sunt veseli și în formă. Mâncăm prăjituri.

Un film cu Vladi adormit iar în brațe. E deja seară. Câteva hăinuțe de copil întinse la uscat, un ceai aromat, albinuțele și vrăbiuțele care l-au adormit pe Vladi. Eu...cu gândul la voi, prieteni de peste tot.....cu gândul la lucrurile pe care le-am studiat ieri la școală, cu gândul la ziua de mâine, la multele cărțile de pe noptieră care mă așteaptă. Azi nu am citit niciun rând, atâta preaplin este în mine după week-end-ul trecut....

Pe frontispiciul casei lui Jung scrie în latină-"chemat sau nechemat, Dumnezeu este prezent." M-am rugat aseară. Iar azi i-am mulțumit pentru Vladimir, pentru tot ceea ce e în jur și mă bucură atât. Pentru Vladimir de fapt îi mulțumesc zilnic...

Zboară timpul.....azi Vladi a împlinit cinci luni...Am purtat cu emoție, în cinstea amintirii vremurilor când îl așteptam, vechea salopetă de blugi. E largă acum și comodă. Tati a zâmbit când m-a văzut în ea. Cred că a fost și el emoționat, poate și-a amintit de zilele când îmi regla răbdător bretelele...

Săptămâna aceasta o dedic frumuseții, fizice și interioare, vitalității și reconectării la natură. Să vedem ce găsesc mâine de făcut ca să onorez această săptămână...tematică.