În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seama că, în loc,
Rămîne un deșert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate,
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgura sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treapta tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seama că, în loc,
Rămâne un deșert de disperare.

Romulus Vulpescu