Pe aici...cuminte

Toată ziua am făcut eforturi să îmi păstrez calmul, liniștea interioară greu dobândită, încrederea că dracul nu e așa negru. M-am simțit cam ca într-un avion care se depresurizează lent pentru că are geamul spart, însă pentru că pe monitor rulează un film drăguț și pentru că încă mai am în față cafeaua servită de stewardesă, pot să mă iluzionez că visez, că nu se întâmplă nimic și că voi ateriza întreagă la destinație....

Azi m-am rugat...încercați și voi, serios, este incredibil câtă putere tămăduitoare are rugăciunea! Am râs cu Vladi și așa am scos somnul de după amiază pe geam în ploaie....Am privit mușcatele înflorite...

M-am gândit la cum se poate locui confortabil în ochiul liniștit a furtunii.

M-am gândit la tentativele mele de a trece la alimentația crudă...am nevoie de energie bună, pozitivă și energia asta o iau din natură, din alimentație ( nu-mi ies din minte două propoziții: ”cu dinții noștri ne săpăm mormântul” și ”importantă nu este mâncarea din viața ta, ci viața din mâncarea ta”- Steve Meyerowitz), din vise și imaginație, din râsul copilului meu, din frumusețea mușcatelor și daliilor mele înflorite, din milioane de lucruri mici. Aleg să mă concentrez pe ele, aleg să caut în continuare magia vieții-viața asta în care nimic nu e (doar) ce pare, aleg să fiu flexibilă și să nu mă lupt cu energii care mă depășesc, să nu fiu aspirată pe geamul avionului în furtună....simt curentul, dar sunt încă bine.
Voi fi bine atâta vreme cât în mine va fi liniște și frumos.

O să învăț Reiki, mă face fericită decizia asta. Vreau să fiu de ajutor celor din jur, vreau să învăț să vindec, deși visez la ziua când nimeni nu va avea nevoie de așa ceva.

Comentarii