Vocea prietenei mele din Arad

Rândurile de mai jos aparțin unei prietene din Arad. Nu mai comentez.....vă las pe voi, nu pot decât să mă sperii și să mă indignez în egală măsură...însă cumva de pe margine, eu sunt în coconul meu de liniște, în timpul meu de grație. N-am știut cum să o ajut azi, când îmi citea la telefon câteva din multele întrebări mai mult decât curioase din chestionarul trimis de o firmă de consultanță din București sau când îmi povestea pățaniile de la interviuri...jignirile și umilința îndurate pe principiul (al angajatorului, desigur) ”are balta pește, dacă nu știi de glumă, mai stau zece la rând!!” Am rugat-o să scrie, scrisul este terapeutic, însă nu numai atât, poate fi și armă, un fel de autoapărare, de defensă, chiar dacă târzie....Spun târzie, pentru că domnului de la Unicredit Arad, care hodoronc - tronc, la primul interviu,  mi-a informat prietena că e urâtă și proastă (aplauze pentru profesionalism, tact managerial, inteligență emoțională) i-aș fi spus că vede în ceilalți ceea ce posedă dumnealui din plin.....și dacă nu m-ar fi crezut, i-aș fi întors oglinda să se vadă...

În ultimul timp, citesc tot mai des articole gen : Alexandru Tocilescu (regizor): "Scrisoare către ţara mea".
Aud în jurul meu tot mai mulți cunoscuți : ”trebuie să plec afară să-mi găsesc de lucru ca să-mi achit creditele și să am ce le da copiilor de mâncare”. Niciodată nu mi-am pus problema de a pleca din țară, bunicii, parintii, prietenii, casa în care am crescut, râul în care m-am scăldat …rădăcinile și toate cele dragi sufletului meu sunt aici, în România.



În 1989 eram în clasa a VII-a. De atunci aud doar de perioade de tranziție … criză peste criză ... Acum, copilul meu este în clasa a V-a și nu văd alt viitor pentru el … decât tot o criză prelungită până la bătrânețe.
La televizor, în presă, toată lumea urlă că Guvernul x este de vină pentru tot.


NU domnelor si domnilor, NOI SUNTEM DE VINA, poporul roman. Pe vremea stramosilor nostri, cuvinte ca : onoare, demnitate, mandrie, erau valori de baza pentru fiecare. Azi, cei mai multi au nevoie de DEX pentru a pricepe intelesul lor … si oricum nu le inteleg ! Procesul de gandire necesita suferinta, asadar decat sa sufere mai bine nu gandesc.


In ultima perioada am inceput sa imi caut un job in Romania, mai stabil, nu mai bine platit, deoarece domeniul in care profesez a cazut mult cu criza asta si nu se va vedea luminita de la capatul tunelului in curand. Asadar am inceput sa aplic pe diferite site-uri de job-uri, sa dau sfoara in tara … In situatia mea sunt multi, foarte multi dintre prietenii mei, oameni cu experienta si diplome. Dupa fiecare interviu ne impartasim experienta… si Doamne, mare e gradina ta !


Zilele acestea am aplicat pentru un job pe un site. Azi, primesc un e-mail prin care sunt anuntata ca CV-ul meu a fost selectat si urmatorul pas este completarea unui Chestionar. Mare mi-a fost mirarea cand am inceput sa citesc :



CÂTE ORE PUTETI LUCRA ZILNIC ?

DUPÃ CUM CUNOASTETI SITUATIA ACTUALÃ, CREDETI CÃ VETI GÃSI VREUN LOC DE MUNCÃ ÎN VIITORUL APROPIAT ?

CUM CREDETI CÃ VETI GÃSI UN LOC DE MUNCÃ ?

DETINETI UN AUTOTURISM PERSONAL ?

CARE AR FI SALARIUL MINIM PENTRU CARE ATI ACCEPTA UN NOU LOC DE MUNCA?

CU CINE LOCUITI ?

DIN CÂTE PERSOANE SE COMPUNE FAMILIA DVS. ?

PROFESIA PARINTILOR DVS. ESTE (A FOST) :

ATI FACUT SAU FACETI PARTE DIN VREO FORMATIUNE POLITICA ?

… si la final CI …. CNP – optional


Acestea sunt o parte din intrebarile din Chestionar.



Oameni buni, UMILINTA e buna in plan spiritual, nu in plan profesional. Aceasta se numeste decaderea omului de catre om ! Sau, nu mai suntem oameni ??? Imi oferi un job daca mama si tata au fost directori de institutii si asta inseamna ca provin dintr-o familie buna ? Toti avem radacinile la tara ! Da, bunicii mei sunt TARANI, eu sunt TARANCA, pentru ca m-au crescut in spiritul lor : bun simt, coloana vertebrala, adevarul chiar daca doare trebuie spus, sa muncesc pentru bucata de paine. Apartamentul din oras, masina cumparata SH din strainatate, diplomele … nu ma fac nici mai om, nici doamna.

Bunurile mele personale, daca le am, ma privesc ! Sunt ale mele, nu ale viitorului angajator. Pot sa muncesc la fel de bine si daca plec dintr-o garsoniera inchiriata sau dintr-un apartament de 4 camere. Cu toate informatiile personale plus CI si CNP poate oricine sa mearga la o banca, etc si sa se dea drept EU !


O alta prieteta a fost la un interviu la o banca de top. Dupa saptamani in care a avut interviuri si teste cu cel putin 3 persoane din banca respectiva, a ajuns si la *domnul* director de agentie unde urma sa isi desfasoare activitatea. Acesta a tinut sa ii spuna in fata ca el s-a informat despre ea de la fostii angajatori (desi nu a cerut permisiunea) si a aflat ca este *Proasta si Urata* !!! Ce *Domn*, ce *Profesionist*, ce *Om* de caracter ! Prietena mea are 26 ani, 1,80m, ochi de caprioara, e pedanta, o autodidacta, foarte meticuloasa si perfectionista, are o diploma de licenta si este la al II-lea master.
Dar domnul nu stie ca si noi, asa mici, proaste si urate am aflat ulterior, ca functia pe care o ocupa o are de pe vremea cand sora lui era vamesita.
Pseudoprofesionalismul este in floare in Romania. De aceea ne merge atat de bine.
Si dati-mi voie sa va spun ca nu Guvernul e de vina .

NOI SUNTEM VINOVATII.

Pe site-urile de job-uri romanesti, gasesti oferte in limba italiana, germana, spaniola, franceza, pe un salariu de 700-800 ron, conditia este sa vorbesti si sa scrii fluent in limba lor ! Oare daca plec in strainatate voi vorbi la job in limba mea materna ??? Oare e legal ca un angajator roman (ca e persoana juridica romana) sa ma conditioneze la angajare, indiferent de pozitia ocupata in cadrul societatii sa vorbesc fluent alta limba, decat cea materna ? Sau si mai frumos, sa ai IQ-ul peste medie ! In tara mea, se poate, daca vrei sa muncesti intr-o asa zisa multinationala !

Noi acceptam sa ne umilim unii pe altii, privim cu nepasare la tot ce se intampla in jurul nostru.
Ne lasam calcati in picioare de non valori care datorita relatiilor si banilor sunt in anumite posturi de unde ne sfideaza.
Banii, masinile de lux, numarul imobilelor pe care le detii, nu te implinesc, nu te fac OM.
Atitudinea la romani e pe cale de disparitie.

Daca fiecare am invata sa ne recunoaste locul de unde am plecat, sa acceptam cine suntem, sa invatam sa avem valori, chiar daca aceasta presupune uneori sa pierdem valori materiale … lumea ar fi mai buna pentru noi si mai ales pentru copii nostri.


Respectul si simpatia castigate de la cei din jurul tau prin comportament, zambetul si multumirile celor pe care i-ai sprijinit la greu, bucuria ce vine din fiecare lucru ce l-ai facut prin munca ta, iubirea neconditionata pe care esti in stare sa o daruiesti … acestea te inalta.


Bunicul imi spunea :”asculta si un prost, s-ar putea sa inveti ceva de la el”......



Oana M.

Comentarii

DeMaio a spus…
Nu-mi dau seama foarte bine ce nu a înţeles stimata domnişoară/doamnă din capitalism. Din ceea ce văd, are nevoie de meditaţii serioase pentru a deprinde înţelesurile definitive ale termenului şi, de ce nu, orânduirii. Zilele comunismului s-au terminat, nu mai avem nimic sub picioare şi puţini dintre noi mai rezistăm. Pot pica eu, tu, sau ea, sau alţii 1.000 pe care îi cunoaştem. Vezi tu, comunismul te făcea să-ţi doreşti strictul necesar şi să nu-l ai nici pe ăla. Capitalismul te învaţă să vrei ce nu trebuie. Cam asta este treaba.
De aici...eu over :) Sper să înţeleagă ce trebuie...
Anonim a spus…
De ce a fost nevoie sa existe in istoria omenirii oranduiri (comuniste, capitaliste, etc.)?
Nu era suficient sa fim oameni? Nu erau de ajuns, legile bunului simt?
Respect pe cei din jurul meu numai fiindca avem o constitutie?
Sunt asa cum trebuie, fiindca am o educatie ce nu am primit-o de la guvern sau presedintie! Putin imi pasa cine e la conducere si cum isi spun ei, comunisti, capitalisti sau extraterestri!
Eu raman om!
Ligia a spus…
Extrem de interesat articol. Te sustin in tot ce ai spus, ca mare adevar ai grait.
Nan Genu a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Nan Genu a spus…
Este incununarea succesului tarii noastre in 20 ani de libertate. Am ajuns sa fim o populatie (nu popor) de sclavi avand in vedere ca datoria publica+privata se ridica la cca. 85% din PIB. De-acum la ce sa ne asteptam?
Imi place cum scrii, ai un suflet minunat! Tine-o tot asa.