dintre parteneri, conform unei clasificări propusă de către Cuber și Harroff (cf. Lorton şi Lorton, 1986), există :
Mariajul habitual conflictual . Este marcat de severe tensiuni şi conflicte, stabilitatea cuplului fiind asigurată mai întâi de teama de singurătate a partenerilor, iar în al doilea rând de faptul că fiecare dintre aceştia, prin enervarea celuilalt, îşi manifestă dominaţia. În plus, argumentează autorii, pentru unele personalităţi, conflictul reprezintă o nevoie care, satisfăcută, contribuie de asemenea la menţinerea stabilităţii cuplului.
Mariajul devitalizat. El nu este caracterizat nici de conflicte severe, nici de momente frecvente de bucurie, cu toate că nici unele, nici altele, nu lipsesc cu desăvârşire. Apatia pare a caracteriza cel mai bine raporturile dintre soţi, care rămân împreună mai ales din motive de ordin moral sau material.
Mariajul confortabil. Acesta oferă partnerilor confort, cu toate că ei nu sunt pe deplin implicaţi în problemele celuilalt. Chiar dacă apelează l a sprijin social sau emoţional din afara cuplului, nu au sentimentul că este ceva fundamental greşit în căsătoria lor, având impresia că aceasta este situaţia în majoritatea cuplurilor.
Mariajul vital. Relaţia dintre parteneri este bogată şi extrem de importantă pentru fiecare dintre aceştia în cel puţin un domeniu. Partenerii de cuplu acţionează împreună cu entuziasm, fiecare considerând pe celălalt ca indispensabil pentru plăcerea activităţii comune.
Mariajul total. Cu toate că este foarte rar, acest tip de căsătorie există, fiind similar cu cel vital din punctul de vedere al implicării, cu diferenţa că este de mai mare complexitate, în sensul că nici o activitate nu procură satisfacţie în absenţa celuilalt.
Nu m-am gândit că și căsniciile se pot clasifica...altfel, ce pot să zic, ferice de cei care se bucură de ceea ce se numește atât de prozaic ”mariajul total”, probabil echivalentul a ceea ce my sis numește ”sacred love”...
Mariajul habitual conflictual . Este marcat de severe tensiuni şi conflicte, stabilitatea cuplului fiind asigurată mai întâi de teama de singurătate a partenerilor, iar în al doilea rând de faptul că fiecare dintre aceştia, prin enervarea celuilalt, îşi manifestă dominaţia. În plus, argumentează autorii, pentru unele personalităţi, conflictul reprezintă o nevoie care, satisfăcută, contribuie de asemenea la menţinerea stabilităţii cuplului.
Mariajul devitalizat. El nu este caracterizat nici de conflicte severe, nici de momente frecvente de bucurie, cu toate că nici unele, nici altele, nu lipsesc cu desăvârşire. Apatia pare a caracteriza cel mai bine raporturile dintre soţi, care rămân împreună mai ales din motive de ordin moral sau material.
Mariajul confortabil. Acesta oferă partnerilor confort, cu toate că ei nu sunt pe deplin implicaţi în problemele celuilalt. Chiar dacă apelează l a sprijin social sau emoţional din afara cuplului, nu au sentimentul că este ceva fundamental greşit în căsătoria lor, având impresia că aceasta este situaţia în majoritatea cuplurilor.
Mariajul vital. Relaţia dintre parteneri este bogată şi extrem de importantă pentru fiecare dintre aceştia în cel puţin un domeniu. Partenerii de cuplu acţionează împreună cu entuziasm, fiecare considerând pe celălalt ca indispensabil pentru plăcerea activităţii comune.
Mariajul total. Cu toate că este foarte rar, acest tip de căsătorie există, fiind similar cu cel vital din punctul de vedere al implicării, cu diferenţa că este de mai mare complexitate, în sensul că nici o activitate nu procură satisfacţie în absenţa celuilalt.
Nu m-am gândit că și căsniciile se pot clasifica...altfel, ce pot să zic, ferice de cei care se bucură de ceea ce se numește atât de prozaic ”mariajul total”, probabil echivalentul a ceea ce my sis numește ”sacred love”...
Comentarii
1. Prima dintre ele este dependenta este un lucru care se întâmpla majoritatii oamenilor. Sotul este
dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul
pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt;
fiecare îl reduce pe celalalt la un bun de consum. În lume, asa sta
situatia în nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care
ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.
2. A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente Asta se întâmpla rareori, si în cazul asta exista nefericire, pentru
ca exista în permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, întrucât
ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa
accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta.
Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gânditorii,
savantii, care traiesc într-un fel de independenta, cel putin în
mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai
degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca
celalalt nu conteaza pentru ei. Îsi lasa reciproc spatiu, nu se baga
unul în sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se
tem sa patrunda mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru ca sunt
mai atasati de libertatea lor decât de iubire, si nu vor sa si-o
compromita.
3. A treia posibilitate este interdependenta Asta se întâmpla foarte rar, dar atunci când se întâmpla, pamântul devine un paradis.
Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt într-o
sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de
parca ar fi un suflet în doua corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu sunt în realitate iubire, sunt doar
aranjamente sociale, psihologice, biologice.
A treia este ceva de ordin spiritual.
Osho
1. Prima dintre ele este dependenta este un lucru care se întâmpla majoritatii oamenilor. Sotul este
dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul
pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt;
fiecare îl reduce pe celalalt la un bun de consum. În lume, asa sta
situatia în nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care
ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.
2. A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente Asta se întâmpla rareori, si în cazul asta exista nefericire, pentru
ca exista în permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, întrucât
ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa
accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta.
Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gânditorii,
savantii, care traiesc într-un fel de independenta, cel putin în
mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai
degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca
celalalt nu conteaza pentru ei. Îsi lasa reciproc spatiu, nu se baga
unul în sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se
tem sa patrunda mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru ca sunt
mai atasati de libertatea lor decât de iubire, si nu vor sa si-o
compromita.
3. A treia posibilitate este interdependenta Asta se întâmpla foarte rar, dar atunci când se întâmpla, pamântul devine un paradis.
Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt într-o
sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de
parca ar fi un suflet în doua corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu sunt în realitate iubire, sunt doar
aranjamente sociale, psihologice, biologice.
A treia este ceva de ordin spiritual.
Osho
Altfel...cred ca si cei care au facut clasificarea asta au trait iubirea..in vreun fel sau altul...Personal nu ma deranjeaza.
Elena D.