ca să fim în ton cu dl Pleșu
Ieri....
Am primit de ziua mea, printre altele, și mult doritul Curs de miracole. Danke, Laura!! O carte grea, la propriu și la figurat. La propriu, e atât de grea, că nu mă pot deplasa prin casă și cu ea și cu Vladimir în brațe. Am răsfoit-o ieri....și am dat peste propoziția a da și a primi totuna este...Am închis-o, că aveam de gândit.
Lungită lângă Vladi semiadormit, le potrivesc în fel și chip: avem așa: toată lumea știe că suntem de fapt unul și același, little sparks of light, cum frumos spunea cineva, deși părem diferiți, așa că, dăruind cuiva ceva, de fapt, îți dăruiești ție. Mai avem apoi bucuria - se bucură cel ce primește, însă când vezi ce bucurie a produs darul tău, te bucuri și tu și atunci, iară, a da și a primi e la fel, aceeași bucurie. Hmm, mă simt ca un începător, intuiesc și alte valențe, însă nu mă duce capul să le deslușesc, sunt la nivelul de bază cu înțelegerea pe palierul acesta plin de adevăruri năucitoare.
Azi
Cald.....Vladi îmi oferă zâmbitor din mărul lui, mușc puțin, el zâmbește fericit...Mergem la piață să cumpărăm fructe. Mă uit la ceas, nu e nici măcar 9 și deja e cald. Mai avem puțin până la piață, îmi abat gândurile de la căldură, mă relaxez, îmi spun că măcar eu merg agale, fără griji, nu alerg că întârzii la servici, nu îmi sună telefonul.....îmi aduc aminte să respir adânc, din abdomen, de minim 60 de ori pe zi spunea Ligia într-un articol. Respir. Ca în pernă. Mi s-a făcut dor de respiratul sub Tâmpa, dimineața....să simt cu adevărat aerul în plămâni.
Cumpăr caise, nectarine, castraveți, vișine....ajunge, trebuie să le și pot căra. La întoarcere, popas în parc, Vladi o tratează cu spatele pe micuța Eva sosită tocmai din America....e clar, e obosit, nici măcar nu i-a zâmbit. Împing căruciorul și rostesc mantrele mele preferate. Pe drum ne întâlnim cu David, vecinul nostru de doi anișori și tatăl lui- un om de o bunătate impresionantă. Sporovăim despre copii...conversație ușoară, în spatele căreia pot respira în voie alte gânduri....despre iertare de exemplu. Am discutat ultima oară la terapie despre iertare. Am citit mult despre iertare, m-am străduit să aplic, însă ....zic că am iertat, însă nu uit....ori dacă nu uit, nu șterg cu buretele definitiv, cum aș fi putut ierta? Nu m-am iertat pe mine pentru multe mărunte, nu îi iert pe alții pentru multe și mai mărunte....refuz să accept că tot ce se întâmplă servește unui scop....pe care îl văd când și când, scurte flashuri de înțelegere, că totul mă modelează, că nimeni nu are nicio vină....
Cu gândurile astea am rămas și după ce a adormit Vladi. L-am privit îndelung..i-am mângâiat obrăjorii dulci și burtica plină..e atât de mulțumit, doarme cu aerul acela de înger îndopat cu plăcinte.
Vagabondaj pe net, cum spunea dl Pleșu...și ce găsesc? Hmmmm, cu câtă iubire mă înconjori tu, Doamne, și eu mă încăpățânez să nu văd, să nu aud? Citit cu inima ...chiar te încarcă pozitiv.
Ieri....
Am primit de ziua mea, printre altele, și mult doritul Curs de miracole. Danke, Laura!! O carte grea, la propriu și la figurat. La propriu, e atât de grea, că nu mă pot deplasa prin casă și cu ea și cu Vladimir în brațe. Am răsfoit-o ieri....și am dat peste propoziția a da și a primi totuna este...Am închis-o, că aveam de gândit.
Lungită lângă Vladi semiadormit, le potrivesc în fel și chip: avem așa: toată lumea știe că suntem de fapt unul și același, little sparks of light, cum frumos spunea cineva, deși părem diferiți, așa că, dăruind cuiva ceva, de fapt, îți dăruiești ție. Mai avem apoi bucuria - se bucură cel ce primește, însă când vezi ce bucurie a produs darul tău, te bucuri și tu și atunci, iară, a da și a primi e la fel, aceeași bucurie. Hmm, mă simt ca un începător, intuiesc și alte valențe, însă nu mă duce capul să le deslușesc, sunt la nivelul de bază cu înțelegerea pe palierul acesta plin de adevăruri năucitoare.
Azi
Cald.....Vladi îmi oferă zâmbitor din mărul lui, mușc puțin, el zâmbește fericit...Mergem la piață să cumpărăm fructe. Mă uit la ceas, nu e nici măcar 9 și deja e cald. Mai avem puțin până la piață, îmi abat gândurile de la căldură, mă relaxez, îmi spun că măcar eu merg agale, fără griji, nu alerg că întârzii la servici, nu îmi sună telefonul.....îmi aduc aminte să respir adânc, din abdomen, de minim 60 de ori pe zi spunea Ligia într-un articol. Respir. Ca în pernă. Mi s-a făcut dor de respiratul sub Tâmpa, dimineața....să simt cu adevărat aerul în plămâni.
Cumpăr caise, nectarine, castraveți, vișine....ajunge, trebuie să le și pot căra. La întoarcere, popas în parc, Vladi o tratează cu spatele pe micuța Eva sosită tocmai din America....e clar, e obosit, nici măcar nu i-a zâmbit. Împing căruciorul și rostesc mantrele mele preferate. Pe drum ne întâlnim cu David, vecinul nostru de doi anișori și tatăl lui- un om de o bunătate impresionantă. Sporovăim despre copii...conversație ușoară, în spatele căreia pot respira în voie alte gânduri....despre iertare de exemplu. Am discutat ultima oară la terapie despre iertare. Am citit mult despre iertare, m-am străduit să aplic, însă ....zic că am iertat, însă nu uit....ori dacă nu uit, nu șterg cu buretele definitiv, cum aș fi putut ierta? Nu m-am iertat pe mine pentru multe mărunte, nu îi iert pe alții pentru multe și mai mărunte....refuz să accept că tot ce se întâmplă servește unui scop....pe care îl văd când și când, scurte flashuri de înțelegere, că totul mă modelează, că nimeni nu are nicio vină....
Cu gândurile astea am rămas și după ce a adormit Vladi. L-am privit îndelung..i-am mângâiat obrăjorii dulci și burtica plină..e atât de mulțumit, doarme cu aerul acela de înger îndopat cu plăcinte.
Vagabondaj pe net, cum spunea dl Pleșu...și ce găsesc? Hmmmm, cu câtă iubire mă înconjori tu, Doamne, și eu mă încăpățânez să nu văd, să nu aud? Citit cu inima ...chiar te încarcă pozitiv.
Comentarii
@Andreea: spun unii ca o parte din procesul iertarii consta in lucrul cu obiectiile pe care le ai de a ierta o anumita persoana. ca pe undeva a nu ierta este de fapt un fel de a te proteja. ca pe undeva exista ascunsa o credinta de genul "daca voi ierta atunci ceva rau se va intampla". cele mai intalnite obiectii ar fi :
- "cealalta persoana nu merita iertarea"
- "furia ma face sa ma simt puternic. nu vreau sa renunt la ea"
- "refuz sa iert si sa uit"
- "daca il iert, atunci o sa creada ca nu conteaza si o sa faca din nou ce-a facut"
exista mai multe metode de a lucra cu aceste convingeri, asta e singura certitudine :)
vazut altcumva, faptul ca persoana "de neiertat" traieste inseamna ca nu te-a suparat nedefinit de tare si ca amandoi recunoasteti ca e loc sub soare pentru toti. e un aspect important :). ca o samanta a impacarii. una dintre multele seminte pretioase pe care le avem langa noi. mai mult, comunicarea intre cei vii este teoretic mai la indemana. de ce teoretic? pentru ca eu de exemplu, cand sunt nervos comunic prost. dar prost de tot. si ori ceilalti nu inteleg ce vreau sa spun, ori nu ma baga prea mult in seama. si eu fac la fel cu cei nervosi. las ca vorbele lor sa treaca pe langa mine pentru ca sunt vorbe deseori grele dar care nu rezista mult. si am vazut ca atunci cand sunt calm stiu sa ma fac mult mai usor inteles si unii oameni chiar se schimba.
Andreea, spui ca "daca il iert, o sa creada ca nu conteaza si o sa faca din nou".. traducand, tu vrei ca el sa stie cat de rau ti-a fost astfel incat sa nu mai faca. Oare cum ar putea afla aceste lucruri importante? :)
Ce propui Croco?