La vânătoare de iluzii

Aseară, obosită și cu nod de plâns în gât, am chemat un taxi. I-am cerut șoferului să mă ducă la mall, vroiam să mă amestec printre shopperițele febrile, să pun distanță între nesomnul meu și mine, să îl păcălesc cumva cu lucruri sclipitoare și să îl las în urmă, vroiam să redevin eu, să scap de durere, de neputință, de confuzie. De oboseală.....
Am intrat doar în patru magazine, am amețit mai repede decât mă așteptam. În taxi, înapoi spre casă, mă uitam la opincuțele mele negre și frumoase și noi și la cărțile cumpărate....și am realizat cât de puțin mă încălzesc, cât de neînsemnate sunt.....Azi am citit poezia aceasta. Redă bine ce am simțit. Ce simt adesea de fapt..



L.E. Vladi a fost un pic răcit, acum e bine, a risipit multă energie de dimineață explorând casa :-).
Pentru prima dată în viața lui a luat medicamente.......și pentru prima dată în viața mea am suferit neputincioasă față în față cu febra lui, cu somnolența, cu lipsa poftei de mâncare sau de joacă.
Gândiți-vă bine înainte să faceți copii, sunteți complet dezarmați în fața lor ; mie nu mi-a mai rămas nimic pentru mine, nu mai am unde și cum să ma ascund din fața emoțiilor de tot felul, trebuie să trec prin ele..și e greu, greu, greu.

Comentarii