Rostul

de BRADUT FLORESCU

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o.
Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Comentarii

croco a spus…
intr-un fel da, ca dupa marea unire, de la cuza adica, romanii au cam ramas fara niciun scop secular. in celelalte feluri nu. pentru ca puric isi poarta coronita profetica uitand ca el e doar o varianta sonora a ceea ce traieste adanc in poporul asta. si a trai lipsa de rost, chit ca fara sa o poti articula in cuvinte, se numeste ca simti. ceea ce face cat toate rosturile la un loc. la varsta lui, puric e inca bagat in priza. adulmecarea cuminte, fara scop profetic, pare ca nu l-a vizitat inca.
Grig a spus…
Daca rostul este de exprimat atunci Puric a castigat.
croco a spus…
puric nu e totuna cu batranul intelept, vocea arhetipala. dar el asa pare sa creada. delir adica. nicidecum castig.
amatorul a spus…
Imi vine sa rad, si cu un aer ironic, ma fulgera gandul ca tare v-au atins cuvintele de mai sus, incat l-ati luat la mitraliera pe autor.
Profetiile sunt pentru viitor, el scrie despre cruntul prezent si oftatul trecutului, doar ROMANUL isi sterge picatura din coltul ochiului dupa ce ii trec prin inima aceste slove.
Nu ma mira comentariul dumneavoastra, ce ma mira este ca nu s-au strans toti vanzatorii de tara si de neam, sa-si mazgaleasca indignarea ca raspuns.
Si pentru biblioteca dumneavoastra (ca nu cred sa va intereseze personal), cand critici, ataca actiunea, nu omul, ca acesta din urma nu este perfect, dar perfectibi.
Cu durerea realitatii, Daniel.
Andreea a spus…
Croco, ce ai cu dl. Puric? Spune lucruri pe care le gandeam si eu, de asta am si postat textul lui aici. Iubesc tara asta, nu am vrut si nu vreau sa plec. Am stat odata cateva saptamani departe, la Madrid si in zilele acelea simteam cum mi se usuca sufletul,ma devitalizam la propriu! Sigur, nu sunt toti ca mine....insa aici am un rost-am crescut la tara cu paine facuta in casa de bunica si sfintita mereu inainte de a fi coapta, am crescut in natura si sunt dependenta de ea, am crescut inconjurata de batrani frumosi, povestitori si pastratori de traditii...Toate astea sunt aproape disparute. zilele trecute am fost intr-un sat si stateam cu baietelul meu afara, in fata portii si priveam cum se perinda femeile imbracate anapoda-amestec de prost gust de taran cu orasean, la magazin sa cumpere paine...Au uitat cum se face...Pe Dan Puric il respect pentru ca se expune pe sine si spune lucruri care ne dor pe multi, pune degetul pe rana, in numele nostru, al celor car formam afurisita de majoritate tacuta....
Imi scria un prieten stabilit in Canada ca tanjeste dupa acasa, dupa Romania lui de la Zarnestii de la poalele muntilor, insa nu poate veni, simte furie si frustrare cand citeste ziarele romanesti...I-am scris ca Romania lui este ca o femeie frumoasa, atragatoare, insa needucata si vulgara, cu care nu vrei sa ai de-a face. Mi-a spus ca asa este....El a ales sa stea deoparte, eu aleg sa educ asa cum pot, sa contribui asa cum pot la spalarea pe ochii boiti si orbiti ai tarisoareai asteia atat de frumoase si nechibzuite, frumoasa si murdara aproape in egala masura.

Uite, cititi si articolul acesta, scris de un prieten de-al meu, apropo de lipsa de rost, de sens interior pe care o traiesc mai ales copiii si tinerii nostri: http://vallahianova.blogspot.com/2010/10/cine-pus-cutitul-in-mana-lui-rommel.html
croco a spus…
@amatorul, @andreea: puric vorbeste despre lucruri care de fapt nu sunt ale lui, ca dovada "sunt lucruri pe care le gandeam si eu". cu toate astea, el se percepe ca proprietar, nu ca transportator. ii lipseste functia de a se observa pe sine insusi intr-un mod rezonabil uman. alta dovada ca este vorba de inflatie este ca puric nu reuseste sa-si relativizeze trairile. la el totul e cumva la modul absolut, grav, serios, indubitabil. el vorbeste din convingere, ceea ce este un act cu impuls inconstient. in maxim 10 ani creierul lui puric va face untr-un fel sau altul implozie. pariu! s-a inamplat la fel si cu altii, doar ca n-au avut mediatizare.

deci nu am nimic cu puric, nu-l critic pt ca asta ar insemna ca intentionez sa-l schimb. fals :)
amatorul a spus…
Domnule croco, Puric spune, dar unii simt. Sincer, erau atat de semnificative cuvintele, incat nu cred ca ceea ce ati scos in evidenta, la autor, mai are vreo importanta.
Strugurii sunt dulci, chiar daca via isi trage putere din balegar. Gustati din rod, restul este partea viei.
Sau puteti sa afirmati, ca vulpea, ca strugurii sunt acri si sa va dati la o parte sa se infrupte din struguri cei ce ajung la ei.
Fara dorinta de a va jigni, Daniel.
croco a spus…
@anonim: "Domnule croco, Puric spune, dar unii simt."

deci pana la urma schimbul de mesaje a fost doar o eschiva pe care de-a ta :) si ca sa vezi ca te-ai intors sa batem palma,aleg doar sa repet ceea ce am scris in primul mesaj: "si a trai lipsa de rost, chit ca fara sa o poti articula in cuvinte, se numeste ca simti. ceea ce face cat toate rosturile la un loc."
amatorul a spus…
Mi-as dori sa va raspund, dar nu am ce. Recunosc. Nu sunt atat de intelept ca sa inteleg ce vreti sa spuneti. Raspunsul dumneavoastra imi aminteste de o reclama la o vopsea valabila in care salahorul incearca formule chimice ca sa explice faptul ca poti spala peretele fara sa se deterioreze vopseaua, in loc sa dea cu apa pentru demonstratie.
croco a spus…
mai simplu sper: puric are norocul de a fi accesat anumite resurse de intelepciune ce sunt invizibil ingropate in om ca specie, resurse care s-au format de-a lungul miilor de ani si tot puric are ghinionul de a nu-si da seama ca el doar scoate la lumina aceste resurse rafinandu-le vocal, nicidecum fiind el creatorul lor. acestui fapt unii ii spun inflatie si inseamna ca psihicul lui puric este invadat si controlat din ce in ce mai mult de forte exterioare lui fara ca el sa fie constient de asta. 10 ani maxim! :)
amatorul a spus…
Domnule croco, multumesc pentru explicatia decodata. Marturisesc ca am inteles ce ati intentionat sa scoateti in evidenta de la primul comentariu. Ce nu inteleg, este, de ce?
Ce va doare mai rau, ca suntem intr-un hau necontrolabil sau ca Dan Purin o spune?
Cat despre mine, am ramas prea zguduit de realitatea din text, ca sa mai gust cometariile acide si profetiile caldicele ce i le adresati autorului.
Cu respect, Daniel.
croco a spus…
draga Daniel, gasesc un aspect chiar mai important decat Puric si decat continutul discursului acestuia. e vorba despre usurinta, generata de ignoranta sau precara educatie, cu care oamenii se aliniaza cuminti in spatele celor ce verbalizeaza lucrurile adanc ingropate in ei insisi de fapt. e ca si cum as cumpara o haina care e deja a mea. a nu constientiza diferenta dintre proprietar si comerciant mi se pare primejdios. a propos, chit ca a fost un continut diferit, exact acest mecanism a functionat perfect si l-a facut celebru pe hitler...
amatorul a spus…
Domnule croco, nu putem avea aceeasi educatie, cum nu putem avea aceleasi gusturi. Nu pretind ca sunt un om educat, dar ignoranta nu cred ca face parte din "garderoba" personala.
Da, aveti dreptate, enunturile domnului Puric se afla in noi, dar nu toti avem posibilitatea sa le expunem, asa ca ne bucuram mult sa le citim. In fiecare dintre noi este un arhitect, chiar daca nu am tras o linie vreodata, in fiecare dintre noi este un pilot, chiar daca n-am zburat decat cu gandul, in fiecare dintre noi este un scriitor, desi n-am scris de ani de zile numai numele personal.
Ce va afecteaza pe dumneavoastra daca in adancul meu tanjesc dupa o primavara parfumata si ornata cu flori de cires, daca nu scriu aceasta aspiratie, iar daca am scris-o de ce ma acuzati de plagiat?(utopic vorbind)
Cu stima, Daniel.
P.S. Daca aveti undeva "incrustate" enunturi care va reprezinta, m-as bucura sa lecturez din intelepciunea dumneavoastra.
croco a spus…
prin creativitate si imaginatie putem aduce la lumina resurse extraordinare ce se afla in univers, de multe ori in stari latente. a fi constient de acest rol al tau nu te transforma in plagiator, ci iti sporeste abilitatea de a manevra creativitatea. mozart a declarat-o si demonstrat-o. la fel si altii carora obisnuim sa le spunem genii.
Unknown a spus…
Plagiat. Rostul ii apartine lui Bradut Florescu. http://bradut-florescu.blogspot.ro/2010/03/rostul.html
Andreea a spus…
Multumesc, am vazut si am corectat. Trebuie insa sa recunosti ca e in stilul lui Puric..nu a fost greu sa se insele cei care l-au pus in circulatie. Cred ca il primisem pe mail la vremea respectiva...
Anonim a spus…
http://bradut-florescu.blogspot.ro/2012/10/scuzele-mele-domnului-dan-puric.html